Cartea lui Isaia – Capitolul 59

Cartea lui Isaia – Capitolul 59

Acest pasaj din Cartea lui Isaia conturează un peisaj spiritual profund și complex, reflectând relația dintre om și divinitate și consecințele acțiunilor și alegerilor umane.

Primele două versete stabilesc atotputernicia și capacitatea de intervenție a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, deși El are puterea de a acționa, sunt păcatele oamenilor care creează un zid între ei și divinitate.

Urmează o descriere detaliată a păcatelor și nelegiuirilor umane: violență, minciuni, falsitate și alte fapte imorale. Aceste acte sunt descrise în termeni grafici, sugerând gravitatea lor și impactul lor asupra relației cu divinitatea.

Vorbim despre consecințele acestor păcate: absența dreptății, a luminii și a mântuirii. Lumea este prezentată în beznă și haos, un loc unde binele și virtutea sunt pierdute.

Există o conștientizare a nevoii de mijlocire și de un mântuitor, o speranță că cineva sau ceva va interveni pentru a corecta dezordinea și a aduce din nou lumină în întuneric.

În final, Dumnezeu intervine, nu doar ca un judecător sau ca un răzbunător, ci și ca un mântuitor. Se face referire la legământul divin și la promisiunea sa de a rămâne alături de poporul său.

În esență, acest pasaj este un comentariu asupra naturii umane, a alegerilor pe care le face și a consecințelor acestor alegeri. De asemenea, subliniază ideea că, în ciuda imperfecțiunilor și păcatelor omenirii, Dumnezeu rămâne angajat să fie alături de oameni și să le ofere o cale de mântuire. Este o meditație asupra justiției, a iubirii divine și a promisiunilor eterne.

Cartea lui Isaia – Capitolul 59

  1. Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu poată să izbăvească, și urechea Lui prea tare ca să nu audă.
  2. Ci nelegiuirile voastre au pus despărțire intre voi și Dumnezeul vostru și păcatele voastre L-au făcut să-Şi ascundă fața ca să nu vă audă.
  3. Pentru că mâinile voastre sunt întinate cu sânge și degetele voastre cu nelegiuiri; buzele voastre grăiesc cuvinte mincinoase și limba voastră, strâmbătate.
  4. Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea și cu cinste nici un judecător nu hotărăște; ci toți îşi pun nădejdea în lucruri deșarte și în vorbe fără rost: zămislesc silnicia și nasc păcatul.
  5. Clocesc ouă de șarpe și urzesc pânză de păianjen: cine mănâncă din ouăle lor moare, iar din cele sparte ies năpârci.
  6. Din pânza lor veșminte nu se pot face și cu lucrul făcut de mâna lor nu se acoperă, căci lucrul lor este lucru rău; în mâinile lor sunt numai fapte silnice.
  7. Picioarele lor aleargă spre rău, grabnice să verse sânge nevinovat; cugetele lor sunt cugete viclene; în calea lor sălășluiesc pustiirea și prăpădul.
  8. Nu cunosc drumul păcii și pe urmele lor nu este nici o dreptate; cărările lor sunt întortocheate și cine pornește pe ele nu știe de pace.
  9. Pentru aceasta, judecata este departe de noi și dreptatea nu ne ajunge. Noi așteptăm lumina, dar iată întunericul; așteptăm revărsatul zorilor, dar umblăm în beznă.
  10. Umblăm bâjbâind, ca orbii pe lângă zid; ca și cei fără ochi bâjbâim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca și pe înserate; între oamenii în putere suntem ca niște morți.
  11. Mormăim toți ca urșii, ne văităm ca porumbița, așteptăm judecata, dar ea nu vine; mântuirea, dar ea este departe de noi.
  12. Că păcatele noastre s-au înmulțit înaintea Ta și nelegiuirile sunt mărturie împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt de față și faptele noastre nelegiuite le știm:
  13. Necredința și tăgada Domnului, căderea de la credința în Dumnezeu, grăirea minciunii și răzvrătirea, născocirea și cugetarea la lucruri viclene.
  14. Şi lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe; adevărul se poticnește în piețe și fapta cinstită nu mai are loc.
  15. Adevărul nu mai este și cel ce se dă la o parte din calea răutății este sfărâmat. Şi Dumnezeul nostru a văzut și S-a mâniat că nu mai este dreptate.
  16. Şi a văzut că nu este nici un om și S-a mirat că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui I-a venit în ajutor, și dreptatea Sa a fost sprijinul Său.
  17. S-a îmbrăcat cu dreptatea ca și cu o platoșă și a pus pe capul Său coiful izbăvirii; S-a îmbrăcat cu răzbunarea ca și cu o haină și S-a înfășurat în râvna Sa ca și într-o mantie.
  18. După faptă și răsplată: urgie împotriva vrăjmașilor și răsplată după faptă împotrivitorilor Lui; ținuturilor celor de departe, răsplata cuvenită.
  19. Cei de la apus se vor teme de numele Domnului și cei de la răsărit, de slava Lui; că va veni ca un șuvoi îngust pe care Duhul Domnului îl mână.
  20. “Pentru Sion El va veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov care se vor căi de păcatele lor”, zice Domnul.
  21. Iată, acesta este legământul Meu cu ei, zice Domnul: “Duhul Meu, Care odihnește peste tine, și cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta, să nu se depărteze din gura ta, nici din gura urmașilor tăi și nici din gura urmașilor urmașilor tăi, zice Domnul, de acum și până în veac!”

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 58

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *