Cartea lui Isaia – Capitolul 50

Cartea lui Isaia – Capitolul 50

Textul din cartea lui Isaia prezintă o conversație între Domnul și poporul Său, unde Domnul îl reprimă pentru infidelitatea sa și îi amintește de promisiunile și puterea Sa.

Prima parte discută tema despărțirii dintre Domnul și poporul Său. Acesta pune în discuție faptul că poporul a fost vândut sau alungat nu din cauza unei neînțelegeri, ci din cauza fărădelegilor și păcatelor sale. Acest verset evidențiază ideea că păcatul are consecințe și că distanța dintre Dumnezeu și oameni este creată de alegerile oamenilor.

Domnul își afirmă autoritatea și puterea asupra creației, capabil să usuce mări și râuri și să acopere cerul cu “zăbranic”. Aceasta este o afirmare a suveranității și a controlului absolut al lui Dumnezeu asupra lumii.

În această secțiune, avem posibila referință la Mesia, care este descris ca având “limba de ucenic” și care este umilit în fața persecuției. Acesta nu se retrage sau nu se împotrivește suferinței. Această umilire și suferință pot fi văzute ca un preludiu la suferințele lui Iisus Hristos în Noul Testament.

Versetele 8 și 9 sugerează că, chiar în mijlocul persecuției, Sluga (sau Mesia) are încredere că Domnul îi va fi alături. Există o certitudine în ajutorul divin și o provocare adresată oricărei forțe care ar încerca să se opună.

Finalul textului oferă un avertisment puternic celor care se împotrivesc Slugii sau planului divin, afirmând că aceste forțe se vor autodistruge. Dar, în același timp, există o speranță și o încurajare pentru cei care aleg să aibă încredere și să se bazeze pe Domnul.

În esență, textul este o combinație de admonestări, asigurări și profeții care încurajează fidelitatea poporului față de Dumnezeu, în ciuda provocărilor sau suferințelor pe care le-ar putea întâmpina.

Cartea lui Isaia – Capitolul 50

  1. Așa zice Domnul: Unde este cartea de despărțire cu care am alungat pe mama voastră? Sau care este datornicul Meu, căruia Eu v-am vândut? Pentru că numai pentru fărădelegile voastre ați fost vânduți și pentru păcatele voastre am alungat pe mama voastră.
  2. Pentru ce când veneam nu găseam pe nimeni și când strigam nimeni nu răspundea? Oare mâna Mea este prea scurtă, ca să răscumpere, sau nu am destulă putere, ca să izbăvesc? Prin certarea Mea sec marea și râurile le prefac în pustiu; peștii din ele mor, că nu mai este apă și se sfârșesc de sete.
  3. Eu îmbrac cerul cu zăbranic și îl acopăr cu un veșmânt de jale.
  4. Domnul Dumnezeu Mi-a dat Mie limbă de ucenic, ca să știu să grăiesc celor deznădăjduiți. În fiecare dimineață El deșteaptă, trezește urechea Mea, ca să ascult ca un ucenic.
  5. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, dar Eu nu M-am împotrivit și nici nu M-am dat înapoi.
  6. Spatele l-am dat spre bătăi și obrajii mei spre pălmuiri, și fata Mea nu am ferit-o de rușinea scuipărilor.
  7. Şi Domnul Dumnezeu Mi-a venit în ajutor și n-am fost făcut de ocară. De aceea am și întărit fața Mea ca o cremene, căci știam că nu voi fi făcut de ocară.
  8. Apărătorul Meu este aproape. Cine se judecă cu Mine? Să ne măsurăm împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să se apropie!
  9. Iată, Domnul Dumnezeu Îmi este întru ajutor; cine Mă va osândi? Iată, ca un veșmânt vechi toți se vor prăpădi și molia îi va mânca!
  10. Cine din voi se teme de Domnul să asculte glasul Slugii Sale! Cel care umblă în întuneric și fără lumină să nădăjduiască întru numele Domnului și să se bizuie pe Dumnezeul lui!
  11. Voi toți, care aprindeți focul și pregătiți săgeți arzătoare, aruncați-vă în focul săgeților voastre pe care l-ați aprins! Din mâna Mea vi se întâmplă una ca aceasta; pe patul durerii veți fi culcați!

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 49

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *