Cartea lui Isaia – Capitolul 46

Cartea lui Isaia – Capitolul 46

Fragmentul oferă o viziune a relației dintre Dumnezeu și poporul Său, precum și o condamnare a idolatriei și a închinării la falsele divinități. Evident, textul abordează teme comune din Vechiul Testament, în special conceptul monoteismului strict și credința într-un singur Dumnezeu.

Primele două versete oferă o imagine grafică a incapacității idolilor. Bel și Nebo, divinitățile babiloniene, sunt prezentate ca fiind neputincioase și inutile. Faptul că aceste statui sunt purtate de animale și devin o povară accentuează ideea lor de inutilitate în fața adevăratului Dumnezeu.

Versetele 3 și 4 ilustrează grija și protecția continuă a lui Dumnezeu față de poporul Său, Israel. Aici, Dumnezeu este prezentat ca un părinte sau ca un ocrotitor care a avut grijă de poporul Său încă de la naștere și va continua să o facă pentru eternitate.

Versetele 5-9 reafirmă ideea monoteismului. Prin întrebările retorice, se accentuează ideea că nici o entitate sau divinitate nu se poate compara cu Dumnezeu. Închinarea la idoli este văzută ca un act înșelător.

Versetele 9-11 subliniază capacitatea lui Dumnezeu de a prezice și de a controla viitorul. El este prezentat ca fiind atotștiutor și capabil să își realizeze planurile.

Ultimul pasaj, versetele 12 și 13, este un apel adresat celor care se îndepărtează de la calea adevărată și care au inimi împietrite. Este un mesaj de speranță și promisiune că mântuirea este aproape pentru cei care se întorc la Dumnezeu.

În general, acest fragment evidențiază diferența dintre adevăratul Dumnezeu și idoli, subliniind puterea, cunoașterea și dragostea lui Dumnezeu față de poporul Său. E un imn de laudă adresat supremației și fidelității lui Dumnezeu.

Cartea lui Isaia – Capitolul 46

  1. Bel se prăbușește, Nebo este răsturnat, chipurile lor așezate pe vite și pe dobitoace. Chipurile, pe care voi acum le purtați, sunt încărcate și au ajuns o povară pentru vitele trudite.
  2. Idolii cad, se prăbușesc laolaltă, nu pot să izbăvească pe cei care îi poartă; ei înșiși sunt duși în robie.
  3. “Ascultați voi, cei din casa lui Iacov și toți cei care ați mai rămas din casa lui Israel, pe care v-am purtat din sânul maicii voastre, de care am avut grijă de la nașterea voastră.
  4. Până la bătrânețea voastră Eu sunt Același, până la adâncile voastre căruntele Eu vă voi ocroti. Precum am făcut în trecut, Mă leg înaintea voastră că vă voi ocroti și vă voi izbăvi și în viitor.
  5. Cu cine Mă veți pune alături și Mă veți face egal, cu cine Mă veți asemăna, ca să fim deopotrivă?
  6. Ei scot aurul din pungile lor și argintul în cântar îl cântăresc; plătesc un argintar ca să le facă un chip de dumnezeu, apoi se închină lui și îl cinstesc.
  7. Îl poartă pe umeri, îl duc, îl pun jos și el stă fără să se clintească din locul său. El nu răspunde celui care strigă către el și din primejdii nu-l scapă.
  8. Amintiți-vă de aceasta și învățați-vă minte, păcătoșilor!
  9. Aduceți-vă aminte de vremurile străvechi, de la obârșia lor, că Eu sunt Dumnezeu și nu este un altul. Eu sunt Dumnezeu și nu este nimeni asemenea Mie!
  10. De la început Eu vestesc sfârșitul și mai dinainte ceea ce are să se întâmple. Şi zic: Planul Meu va dăinui și toată voia Mea o voi face!
  11. De la răsărit chem o pasăre de pradă, dintr-un ținut depărtat un om care să împlinească planul Meu. Am vorbit, voi împlini; am hotărât, voi înfăptui!
  12. Ascultați-Mă voi, oameni cu inima împietrită, voi cei care stați departe de mântuirea voastră!
  13. Apropia-voi mântuirea Mea, căci ea nu este departe și izbăvirea Mea nu va zăbovi. Atunci voi pune mântuirea Mea în Sion și slava Mea pentru Israel!”

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 45

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *