Isaia 42 evocă o serie de teme teologice și profetice profund înrădăcinate în tradiția iudaică, având reverberații și în tradiția creștină.
Primele versete descriu alegerea și misiunea unui slujitor al Domnului. Acesta este sprijinit și plăcut de Domnul și va propovădui legea Lui popoarelor. Caracteristicile alesului reflectă blândețea și perseverența: el nu își va ridica vocea, nu va zdrobi pe cei slăbiți și va continua misiunea sa până când legea va fi stabilită peste tot.
Versetele subliniază atotputernicia lui Dumnezeu ca Creator al cerului și al pământului. El controlează totul și acționează cu dreptate. Slujitorul său este trimis nu numai pentru poporul ales, ci și pentru luminarea tuturor neamurilor.
Un aspect central este salvarea și eliberarea celor oprimați și a celor aflați în întuneric. Dumnezeu este cel care aduce lumină în întuneric, care transformă căile greșite în drumuri drepte.
Versetele condamnă în mod clar pe cei care își pun speranța în idoli sau chipuri turnate, reamintindu-le de neputința acestora în comparație cu puterea reală și măreția lui Dumnezeu.
Existe un apel clar pentru oameni să asculte, să vadă și să se întoarcă la Dumnezeu. Sunt evocate imagini ale celor care au auzit și văzut minunile Lui, dar care nu au luat seama sau nu au acționat conform învățăturilor Sale.
Versetele de la sfârșit descriu consecințele neascultării și respingerii legii lui Dumnezeu. Pedeapsa divină, manifestată prin mânia și furiile războiului, se abate asupra celor care s-au îndepărtat de calea Sa.
În ansamblu, acest pasaj oferă o viziune profundă asupra relației dintre Dumnezeu și omenire, între ascultare și neascultare, între lumină și întuneric. E un apel la introspecție, la recunoașterea suveranității lui Dumnezeu și la urmarea căilor Sale.
Cartea lui Isaia – Capitolul 42
- Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoiește sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu și El va propovădui popoarelor legea Mea.
- Nu va striga, nici nu va grăi tare, și în piețe nu se va auzi glasul Lui.
- Trestia frântă nu o va zdrobi și feștila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui legea Mea cu credincioșie;
- El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi așezat legea pe pământ; căci învățătura Lui toate ținuturile o așteaptă.
- Așa grăiește Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile și le-a întins, Care a întărit pământul și cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el și duh celor ce umblă pe întinsul lui:
- “Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea și Te-am luat de mână și Te-am ocrotit și Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor;
- Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoți din temniță pe cei robiți și din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc intru întuneric.
- Eu sunt Domnul și acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea și nici chipurilor cioplite cinstirea Mea”.
- Cele proorocite altădată s-au împlinit și altele mai noi vă vestesc; înainte ca să ia ființă vi le dau de știre.
- Cântați Domnului cântare nouă, cântați în strune laudele Lui până la marginile pământului! Marea să se zbuciume cu tot ce este în ea, ostroavele și locuitorii lor!
- Pustiul și cetățile lui să înalțe glas, și satele în care are sălaș Chedar! Locuitorii din Sela să chiuie de veselie; și din vârfurile munților să strige de bucurie!
- Să preaslăvească pe Domnul și lauda Lui s-o vestească în depărtatele ostroave.
- Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Își aprinde râvna Lui; strigă puternic, un strigăt de război. Împotriva vrăjmașilor Lui El luptă ca un viteaz!
- Tăcut-am multă vreme, stat-am liniștit și mi-am stăpânit tăcerea; acum, ca o femeie care naşte, voi suspina, voi striga și voi răsufla!
- Munții îi voi pustii, la fel și dealurile, toată verdea]a lor o voi usca; pâraiele le voi preface în văi uscate și bălțile fără apă le voi lăsa.
- Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe poteci neștiute îi voi povățui; întunericul îl voi preface înaintea lor în lumină și povârnișurile în câmpii întinse. Acestea sunt făgăduințele Mele pe care le voi împlini și cu vederea nu le voi trece.
- Să dea înapoi și să se rușineze cei ce își pun nădejdea în idoli, cei ce zic chipurilor turnate: “Voi sunteți dumnezeii noștri!
- Surzilor, auziți; orbilor, priviți, vedeți!
- Cine este orb, fără numai sluga Mea? Cine este surd ca trimisul Meu? Cine este orb ca cel de un neam cu Mine și surd ca Slujitorul Domnului?
- Tu multe ai văzut fără să te uiți cu luare-aminte, urechile ti-au fost deschise, dar n-ai auzit.
- Binevoit-a Domnul întru dreptatea Lui ca legea Lui s-o facă mare și măreață.
- Dar poporul Lui este jefuit și pustiit; închiși toți în peșteri și ascunși în temnițe. Prădați au fost și nimeni nu i-a scăpat, jefuiți și nimeni n-a zis: “Dați înapoi!”
- Cine dintre voi va pleca urechea la acestea, va fi cu luare-aminte și va asculta la cele ce vor să fie?
- Cine a dat pe Iacov jafului și pe Israel jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva Căruia noi am păcătuit, ale Cărui căi n-am voit să le urmăm și a Cărui lege n-am ascultat-o?
- El a vărsat asupra lor iuțimea mâniei Lui și furiile războiului. Văpaia i-a cuprins și n-au priceput; arși au fost și n-au luat seama.
Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 41