Cartea lui Isaia – Capitolul 39

Cartea lui Isaia – Capitolul 39

Isaia 39 aduce în prim-plan două figuri centrale ale Vechiului Testament, regele Iezechia și proorocul Isaia, în contextul unei relații diplomatice cu regatul Babilonului. Tema centrală este înțelegerea și interpretarea acțiunilor oamenilor în contextul voinței divine și a consecințelor lor pe termen lung.

Deși Iezechia s-a bucurat de vindecarea sa miraculoasă, se observă în aceste versete o posibilă vanitate sau naivitate. Alegerea sa de a dezvălui comorile regatului său solilor babilonieni poate fi interpretată ca un act de mândrie sau ca o încercare de a impresiona o putere străină.

Rolul lui Isaia ca prooroc este evident în aceste versete, unde el îl chestionează pe rege cu privire la motivațiile și acțiunile sale. Întrebările lui Isaia sugerează că a avut preocupări sau suspiciuni cu privire la intențiile vizitatorilor babilonieni.

Avertizarea lui Isaia, în numele lui Dumnezeu, sugerează că, în timp ce Iezechia a putut avea intenții bune, el a avut consecințe nedorite. De fapt, Isaia prezice că Babilonul va jefui tot ceea ce Iezechia a arătat cu mândrie și că descendenții săi vor fi luați în captivitate. Este un moment de revelație despre consecințele acțiunilor umane în cadrul planului divin.

Răspunsul lui Iezechia este complex. Pe de o parte, acceptarea cuvântului lui Dumnezeu arată credință și smerenie. Pe de altă parte, ultima frază sugerează că el este mulțumit cu ideea că aceste evenimente tragice nu se vor întâmpla în timpul vieții sale. Aceasta poate sugera un grad de egoism sau o lipsă de viziune pe termen lung.

În ansamblu, acest pasaj aduce în discuție tensiunile dintre acțiunile și deciziile pe termen scurt și consecințele lor pe termen lung. Mai mult decât atât, evidențiază pericolele vanității și necesitatea unei perspective divine pentru a naviga într-un mod înțelept prin lume.

Cartea lui Isaia – Capitolul 39

  1. În vremea aceea, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis scrisori și un dar lui Iezechia, auzind că a fost bolnav și s-a făcut sănătos.
  2. Și s-a bucurat pentru ele Iezechia şi a arătat solilor vistieria, argintul, aurul, miresmele și untdelemnul cel bun și toată strânsura lui de arme și tot ceea ce se afla în cămările lui. și n-a rămas nimic în casa lui și în tot cuprinsul stăpânirii lui pe care Iezechia să nu-l fi arătat.
  3. Atunci a zis proorocul Isaia către regele Iezechia: “Ce au zis oamenii aceștia și de unde au venit ei la tine?” Și a răspuns Iezechia: “Au venit dintr-o țară depărtată, din Babilon!”
  4. Și a mai întrebat: “Ce au văzut în casa ta?” Şi a zis Iezechia: “Au văzut toate câte sunt în casa mea; și n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu-l fi arătat”.
  5. Și a zis Isaia către Iezechia: “Ascultă ceea ce grăiește Domnul Savaot!
  6. Iată vin zile, când tot ceea ce au agonisit părinții tăi până astăzi va fi dus în Babilon și nu va rămâne nimic, așa zice Domnul.
  7. Și din feciorii care vor ieși din tine și îi vei naște, vor lua. Și vor fi eunuci la curtea regelui din Babilon”.
  8. Și a zis Iezechia către Isaia: “Bun este cuvântul Domnului pe care l-ai grăit!” Căci, se gândea el: “Va fi pace și liniște în timpul vieții mele!”

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 38

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *