Cartea lui Isaia – Capitolul 38

Cartea lui Isaia – Capitolul 38

Isaia 38 oferă o ilustrare profundă a relației dintre om și Dumnezeu, accentuând ideile de credință, răscumpărare și vindecare. Pasajul combină elemente de rugăciune, revelație și acțiune divină.

Începutul ne prezintă un moment de criză în viața regelui Iezechia, confruntat cu vestea propriului deces iminent. Reacția sa imediată nu este una de resemnare, ci de rugăciune sinceră și emoționată către Dumnezeu. Iezechia își reamintește conduita sa virtuoasă și îi cere lui Dumnezeu să îl ia în considerare.

Răspunsul divin vine rapid, demonstrând atenția și grija lui Dumnezeu față de cei care Îl iubesc sincer. Faptul că Dumnezeu a ales să-i prelungească viața lui Iezechia cu încă cincisprezece ani nu doar subliniază mila divină, ci și faptul că rugăciunea sinceră are puterea de a schimba soarta. Semnul oferit de Dumnezeu, de întoarcere a soarelui pe ceasornic, este un act miraculos care confirmă veridicitatea promisiunii Sale.

Iezechia reflectă asupra sensului vieții, suferinței și a speranței în mila divină. El exprimă o gamă largă de emoții – de la disperare la bucurie, de la suferință la recunoștință. Fiecare cuvânt al său este o mărturie a trăirilor profunde pe care le-a experimentat în fața morții și a revelației divine.

Finalul textului prezintă vindecarea fizică a lui Iezechia, dar și interogarea lui, care subliniază nevoia continuă de semne divine și de reasigurare. Chiar și după ce a experimentat un miracol, Iezechia simte nevoia să întrebe cum va ști cu certitudine că va fi binevenit în templu. Acest lucru arată că, indiferent de nivelul credinței noastre, avem mereu nevoie de confirmări și de înnoirea relației noastre cu divinitatea.

În ansamblu, textul oferă o privire profundă în relația dintre om și Dumnezeu, evidențiind că, indiferent de provocările cu care ne confruntăm, cu credință și rugăciune, există întotdeauna speranță pentru milă și vindecare.

Cartea lui Isaia – Capitolul 38

  1. În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Și a intrat la el Isaia, fiul lui Amos, și i-a zis: “Așa grăiește Domnul: Pune rânduială în casa ta, că nu vei mai trăi, ci vei muri”.
  2. Atunci s-a întors Iezechia cu fața la perete și s-a rugat Domnului:
  3. “O, Doamne! Adu-ți aminte că am umblat înaintea Ta întru credincioșie și cu inimă curată, săvârșind ceea ce este plăcut înaintea ochilor Tăi!” Și a izbucnit Iezechia în hohote de plâns.
  4. Și a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:
  5. “Du-te şi spune lui Iezechia: Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: Ascultat-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimile tale, iată voi adăuga la viața ta încă cincisprezece ani
  6. Și din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta și o voi ocroti”.
  7. Și iată semnul care ți se va da fie de la Domnul că El Își va împlini cuvântul Său:
  8. “Iată voi întoarce umbra cu atâtea linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz, să zic cu zece linii”. Și soarele s-a dat înapoi cu zece linii pe care el le străbătuse.
  9. Rugăciunea lui Iezechia, regele lui Iuda, când a căzut bolnav și s-a tămăduit de boala lui:
  10. “Atunci eu am zis: Mă duc la amiaza zilelor mele, la porțile locuinței morților voi fi ținut pentru restul anilor mei.
  11. Nu voi mai vedea pe Domnul în pământul celor vii; și nu voi mai privi pe nimeni dintre locuitorii lumii.
  12. Casa mea este smulsă și dusă departe de mine, ca o colibă de ciobani. Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător care m-ar rupe din țesătura lui. De dimineață până seara, Tu ai sfârșit cu mine.
  13. Strig până dimineața. Ca un leu (boala) îmi sfărâmă oasele mele! De dimineață până seara, Tu ai sfârșit cu mine.
  14. țip cumplit ca o rândunică, gem ca o porumbiță. Ochii mei slăbesc, uzitându-se în sus. Doamne, sunt în mare cumpănă, nu mă lăsa!
  15. Ce să mai grăiesc! El mi-a dat de știre și a făcut! Sfârși-voi firul vieții mele, aducându-mi aminte de amărăciunea sufletului meu!
  16. Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și eu suflare; Tu mă tămăduiești și-mi dai iarăși viață!
  17. Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viața mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
  18. Că locuința morților nu Te va lăuda și moartea nu Te va preaslăvi; cei ce se coboară în mormânt nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.
  19. Cel viu, cel viu Te laudă, ca mine astăzi; părinții învață pe copiii lor credincioșia Ta.
  20. Domnul să ne mântuiască și vom cânta din harpă în toate zilele vieții noastre înaintea templului Domnului!”
  21. Și Isaia a adus o turtă de smochine și a pus-o deasupra bubei și Iezechia s-a vindecat.
  22. Și Iezechia a întrebat: “După care semn voi ști că voi intra în templul Domnului?”

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 37

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *