Cartea lui Isaia – Capitolul 36

Cartea lui Isaia – Capitolul 36

Această text din Cartea lui Isaia descrie o fază esențială a istoriei Vechiului Testament: încercarea Asiriei de a cuceri Ierusalimul și modul în care mesagerii săi încearcă să descurajeze și să intimideze pe locuitorii cetății.

Asiria, fiind o superputere în acele timpuri, își extindea imperiul și Ierusalimul era un obiectiv crucial. În plus, alianța cu Egiptul sugerează complexitatea relațiilor internaționale și efortul Iudeei de a căuta ajutor împotriva Asiriei.

Modul în care Rabșache, mesagerul regelui asirian, se adresează oficialilor și poporului arată o tactică de intimidare și demoralizare. El nu numai că ridiculizează alianțele lui Iezechia și credința lor în Dumnezeu, dar își prezintă și propria versiune a evenimentelor, sugerând că Domnul l-a trimis să atace Ierusalimul.

Este clar că Asiria încearcă să conteste puterea și relevanța zeului Israelului. Comparându-l cu zeii altor națiuni pe care Asiria le-a cucerit, Rabșache încearcă să sădească îndoială în inimile israeliților referitor la capacitatea lui Dumnezeu de a-i salva.

Atunci când oficialii iudaici îi cer lui Rabșache să vorbească în aramaică (limba diplomatică a epocii) pentru a evita ca poporul să înțeleagă și să intre în panică, Rabșache, conștient de impactul psihologic al cuvintelor sale, alege să vorbească direct în limba iudaică.

Ultimul verset subliniază gravitatea situației și nivelul de disperare resimțit de liderii iudaici. Faptul că își rup hainele indică o formă de jale sau de reacție la o veste catastrofală.

În concluzie, această secțiune oferă o privire în profunzime asupra tacticii Asiriei de a demoraliza și de a destabiliza inamicul prin propagandă și prin punerea la îndoială a credințelor fundamentale ale acestuia. De asemenea, ea reflectă complexitatea relațiilor dintre puterile antice și modul în care credința, politica și strategia militară se intersectau.

Cartea lui Isaia – Capitolul 36

  1. În anul al paisprezecelea al domniei lui Iezechia, Sanherib, regele Asiriei, a pornit cu război împotriva cetăților celor întărite ale lui Iuda și le-a cuprins.
  2. Și regele Asiriei a trimis pe Rabşache cu mare oștire din Lachiş la Ierusalim către regele Iezechia. Rabşache a tăbărât lângă canalul de apă al iazului de sus, pe drumul către țarina nălbitorului.
  3. Atunci a ieşit întru întâmpinarea lui Eliachim, feciorul lui Hilchia, căpetenia casei regelui, și Şebna scriitorul și Ioah cronicarul, feciorul lui Asaf.
  4. Și Rabşache a zis către ei: “Spuneți lui Iezechia: Așa zice regele cel mare, regele Asiriei: De unde vine încrederea aceasta pe care te bizui?
  5. Crezi tu că vorbele goale slujesc drept sfat și tărie în luptă? În cine ți-ai pus nădejdea, de te-ai răzvrătit împotriva mea?
  6. Ah, știu! ți-ai pus nădejdea în Egipt; ai luat ca ocrotitor această trestie frântă, care sparge și intră în mâna oricui se sprijină de ea. Așa este Faraon pentru toți cei ce se încred în el!
  7. Și dacă voi îmi ziceți: “În Domnul, Dumnezeul nostru, ne-am pus nădejdea noastră”, oare nu este Acesta Dumnezeul pentru Care Iezechia a oprit închinarea pe dealurile înalte și altarele Lui le-a nimicit, zicând către Iuda și Ierusalim: “Voi vă veți închina numai înaintea acestui jertfelnic?”
  8. Și acum fă acest legământ cu stăpânul meu, regele Asiriei, și eu îți voi da ție două mii de cai, numai să ai tot atâți călăreți care să-i încalece.
  9. Cum ai putea tu să nu iei în seamă pe unul din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Dar tu te duci în Egipt pentru cai și pentru călăreți.
  10. Și crezi tu că fără voia Domnului m-am suit eu în această țară ca să o pustiesc? Domnul mi-a spus: “Suie-te în ținutul acesta și-l pustiește!”
  11. Atunci Eliachim, Şebna și Ioah răspunseră lui Rabşache: “Grăiește robilor tăi în graiul arameian, că noi îl înțelegem, și nu ne grăi în limba iudaică în auzul poporului care este pe ziduri!”
  12. Și a zis Rabşache: “Către stăpânul tău și către tine m-a trimis stăpânul meu ca să grăiesc cuvintele acestea? Oare nu către oamenii care stau pe ziduri și curând vor fi siliți să își mănânce cu voi excrementele și să își bea urina?”
  13. Și a stat Rabşache şi a strigat cu glas mare în limba iudaică și a zis: “Ascultați cuvintele marelui rege, regele Asiriei!
  14. Că iată ce vă spune regele: “Iezechia să nu vă înșele pe voi, căci el nu vă va putea scăpa;
  15. Și Iezechia să nu vă facă să nădăjduiți în Domnul, zicând: “Domnul ne va izbăvi și nu va da cetatea aceasta în mâna regelui Asiriei!”
  16. Nu ascultați pe Iezechia, că iată ce zice regele Asiriei: “Faceți pace cu mine și fiți supușii mei, și fiecare va mânca din via și din smochinul său și va bea apă din puțul său,
  17. Până ce voi veni ca să vă duc într-o țară ca a voastră, țară de grâu și de must, de pâine și de vii.
  18. Și Iezechia să nu înșele credința voastră, zicând: “Domnul ne va scăpa!” Oare dumnezeii neamurilor au scăpat fiecare țara lui din mâna regelui Asiriei?
  19. Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului și ai Samariei? Au scăpat ei oare Samaria din mâinile mele?
  20. Care din toți dumnezeii țărilor acestora au scăpat țara lor din mina mea, ca Domnul Dumnezeul vostru să elibereze Ierusalimul din mina mea?”
  21. Și ei au tăcut și nimic nu i-au răspuns, pentru că era porunca regelui care spunea: “Să nu-i răspundeți!”
  22. Atunci Eliachim, feciorul lui Hilchia, mai-marele peste casa regelui, și Şebna scriitorul și Ioah cronicarul, feciorul lui Asaf, au venit la Iezechia și, rupându-și hainele, i-au făcut cunoscut cuvintele lui Rabşache.

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 35

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *