Cartea lui Isaia – Capitolul 34

Cartea lui Isaia – Capitolul 34

Textul din cartea biblică Isaia, capitolul 34, transmite un mesaj puternic despre mânia și judecata divină asupra națiunilor păcătoase

Începutul textului scoate în evidență intensitatea furiei Domnului împotriva popoarelor păcătoase. Acest lucru se poate observa în versetele care descriu pedepsele fizice severe, precum pârâiașele de sânge și cadavrele care greu vor mirosi.

Descrierea topirii oștirii cerului și a cerurilor care se strâng ca un sul de hârtie sugerează o apocalipsă de proporții cosmice. Aceasta nu este doar o pedeapsă localizată, ci una care afectează întreaga creație.

Pedeapsa lui Edom, un popor adesea menționat în Vechiul Testament ca fiind inamic al Israelului, este subliniată. Se poate observa un ton răzbunător, în care Domnul se răzbună printr-o junghiere masivă și transformă țara într-un pustiu arzător.

După distrugere, teritoriul va fi populat de creaturi sălbatice și malefice. Aceasta nu este doar o simplă imagine de deșert, ci de un teren părăsit, locuit de ființe care sunt, în mod tradițional, asociate cu forțele răului sau cu zonele pustii: șerpi, năluci, vulturi, struți, șacali și altele.

Finalul fragmentului reiterează faptul că aceste profeții sunt cuvântul definitiv al Domnului. Cartea Domnului este prezentată ca o sursă de adevăr absolut, iar fidelitatea cuvintelor Sale este garantată.

În ansamblu, acest fragment din Isaia este o reprezentare puternică a dreptății divine și a consecințelor păcatului. El servește ca un avertisment pentru toate națiunile să se întoarcă la Dumnezeu și să evite astfel de distrugeri catastrofale. Mesajul său este atât unul de speranță, căci se poate evita judecata dacă popoarele se pocăiesc, cât și unul de avertisment, evidențiind mânia și puterea divină.

Cartea lui Isaia – Capitolul 34

  1. Apropiați-vă, voi neamuri, și ascultați, și voi popoare, luați aminte; să asculte pământul și cei ce-l locuiesc, lumea cu toate făpturile ei.
  2. Că Domnul este mâniat asupra popoarelor, cu urgie împotriva oștirii lor. El le nimicește și le dă la junghiere;
  3. Morții lor vor fi aruncați pe câmp, cadavrele lor greu vor mirosi și prin munți vor șerpui pârâiașe din sângele lor.
  4. Toată oștirea cerului se va topi, cerurile se vor strânge ca un sul de hârtie și toată oștirea lor va cădea cum cad frunzele de viță și cele de smochin.
  5. Că s-a îmbătat de mânie în ceruri sabia Domnului și iată că asupra lui Edom coboară, asupra poporului hărăzit pedepsei.
  6. Sabia Domnului este plină de sânge, acoperită de grăsime, de sânge de miei și de țapi, de grăsimea rărunchilor de berbeci. Că Domnul face jertfă la Boţra și mare junghiere în țara lui Edom.
  7. Bivolii cad împreună cu ei, și boii cu taurii. Și pământul se îmbată de sângele lor și pulberea de grăsime este plină.
  8. Căci aceasta este ziua de răzbunare a Domnului, an de răsplătire pentru pricina Sionului!
  9. Râurile în păcură se vor preface și pulberea în pucioasă. Pământul lui va fi pucioasă arzătoare,
  10. Zi și noapte. Niciodată nu se va mai stinge în veci de veci și din neam în neam se va înălța văpaia și fumul lui. Pe veci el va rămâne pustiu și nimeni pe acolo nu va trece.
  11. Pelicanul și ariciul vor fi stăpânii lui, bufnița și corbul, locuitorii lui. Și pe deasupra, Domnul va întinde peste el frânghia nimicirii și cumpăna pustiirii. Și oameni cu chip de țap într-însul vor locui și de viță bună socotiți vor fi.
  12. Nu se va pomeni acolo de nici un regat și toți prinții lui vor fi nimiciți.
  13. În palatele lui vor crește spini, iar în turnurile dărâmate mărăcini și urgie. Acolo va fi sălașul șacalilor și adăpostul struților.
  14. Câini și pisici sălbatice se vor pripăși pe acolo și făpturi omenești cu chip de țap se vor strânge (fără număr). Acolo vor zăbovi năluci ce umblă noaptea și în acele locuri își vor găsi odihna.
  15. Acolo își va face șarpele cuibul, și va depune ouă în el, va cloci și va scoate pui. Acolo se vor strânge vulturii de pradă și în acele locuri se vor găsi cu toții.
  16. Cercetați cartea Domnului și citiți, că nimic din acestea nu lipsește. Căci gura Domnului a poruncit și suflarea Lui le-a adunat.
  17. El singur a aruncat sortii și mâna Lui le-a împărțit pământul cu funia. Pentru totdeauna ei le vor stăpâni și în el vor locui din neam în neam.

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 33

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *