Cartea lui Isaia – Capitolul 29

Cartea lui Isaia – Capitolul 29

Aceste versete din Cartea lui Isaia, unul dintre cei mai cunoscuți profeți din Vechiul Testament, oferă un amestec de speranță și judecată, de mustrare și de promisiunea restaurării.

Ariel este un alt nume pentru Ierusalim și în special pentru muntele templului. Textul începe cu un avertisment că perioadele de sărbătoare și de pace vor lua sfârșit, sugerând o perioadă de judecată și de asediu care va veni asupra cetății.

Se face referire la faptul că Ierusalimul (Ariel) va fi asediat și suferă. Descrierile amintesc de suferința și umilința pe care o cetate asediată o poate experimenta.

Existența unei cărți pecetluite și incapacitatea oamenilor de a o citi semnifică inaccesibilitatea înțelepciunii și a revelației pentru cei care nu sunt dispuși să primească cuvântul lui Dumnezeu.

Acesta este un motiv comun în profețiile biblice – acela că, în ciuda ritualurilor exterioare de cult, inimile oamenilor sunt departe de Dumnezeu.

După avertismente și judecată, urmează promisiunea restaurării și minunilor. Asta arată că Dumnezeu, în ciuda mâniei sale față de păcat, are mereu un plan de restaurare și mântuire pentru poporul Său.

În final, se subliniază legătura continuă și neschimbată dintre Dumnezeu și poporul Său ales, descendenții lui Avraam și Iacov.

În esență, aceste versete reflectă un model comun găsit în profețiile biblice: păcat, judecată, mântuire și restaurare. Este o amintire atât a sfințeniei și dreptății lui Dumnezeu, cât și a compasiunii și iubirii Sale neschimbătoare.

Cartea lui Isaia – Capitolul 29

  1. Vai ție, Ariele, Ariele, cetate în care a trăit David! Treacă an de an, șirul de praznice să se sfârșească!
  2. Apoi voi împresura Arielul și el va plânge și va geme! Cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine.
  3. Ca David voi tăbărî asupra ta, te voi înconjura cu valuri și voi ridica întărituri împotriva ta.
  4. Vei fi doborât la pământ și de acolo se va auzi glasul tău; graiul tău din țărână se va auzi; glasul tău va fi ca al unei năluci ce iese din pământ și din praf spusele tale ca un murmur vor părea.
  5. Mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca pulberea măruntă, ceata asupritorilor ca pleava care zboară. Dar aceasta se va petrece într-o clipă.
  6. Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur și zgomot mare, uragan și vijelie și flăcări de foc mistuitor!
  7. Și ca un vis, ca o vedenie de noapte va fi mulțimea de popoare luptătoare împotriva lui Ariel, care se vor război cu el, cu cetatea lui și de jur împrejur o vor strânge.
  8. După cum cel flămând visează că mănâncă și se trezește tot cu stomacul gol, și după cum cel însetat visează că bea și se trezește istovit și tot însetat, tot așa se va întâmpla cu mulțimea de popoare care vor merge împotriva muntelui Sion!
  9. Stați încremeniți și înmărmuriți, fiți orbi și orbi rămâneți! Îmbătați-vă, dar nu de vin; clătinați-vă, dar nu de băutură!
  10. Că Domnul a turnat peste voi un duh de toropeală. El a închis ochii voștri, profeților, și capetele voastre, văzătorilor, le-a acoperit cu văl.
  11. Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care știe carte și-i zici: “Citește!” el îți răspunde: “Nu pot, căci ea este pecetluită!”
  12. Și dacă o dai cuiva care nu știe carte și-i zici: “Citește!”, el îți va răspunde: “Nu știu carte!”
  13. Și a zis Domnul: “De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura și cu buzele Mă cinstește, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învățată de la oameni.
  14. De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înțelepciunea celor înțelepți se va pierde și istețimea celor isteți va pieri.
  15. Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: “Cine ne vede? Cine ne știe?”
  16. Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate oare zice despre lucrător: “Nu m-a făcut el!” Vasul zice oare despre olar: “El nu pricepe?”
  17. Încă puțină vreme și Libanul se va schimba în grădină, și grădina va fi socotită pădure.
  18. În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărții și ochii celor orbi vor vedea fără umbră și fără întuneric.
  19. Cei smeriți se vor bucura întru Domnul și cei săraci se vor veseli de Sfântul lui Israel.
  20. Că apăsătorul nu va mai fi, cel batjocoritor va pieri, distruși vor fi cei ce pândeau să facă rău,
  21. Cei care găseau vină oricui, pentru un cuvânt în fața lumii întind cursă judecătorului și pentru nimic răpesc dreptul celui cinstit.
  22. Pentru aceasta, Domnul, Care a răscumpărat pe Avraam așa zice către casa lui Iacov: “De aici încolo, nu se va mai rușina Iacov și fața lui nu se va mai îngălbeni.
  23. Și atunci când vor vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor, sfinți-vor numele Meu, vor chema sfânt pe Sfântul lui Iacov și se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
  24. Cei rătăciți cu duhul vor căpăta înțelepciune și cei cârtitori învățătură”.

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 27

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *