Isaia 27 este un pasaj plin de semnificații simbolice, profetice și istorice. Fiecare verset al acestei secțiuni conține straturi de înțelesuri care sunt cruciale pentru interpretarea globală a mesajului său.
Versetul 1 prezintă o imagine a lui Dumnezeu înfruntând forțe haotice și malefice. Leviatanul este adesea folosit ca simbol al forțelor haotice sau al dușmanilor Israelului în literatura biblică. Prin înfrângerea acestor creaturi, Domnul afirmă suveranitatea Sa peste întreaga creație.
Versetul 2 și 3 descriu o vie, care este o metaforă comună pentru poporul Israel în literatura biblică. Dumnezeu este descris ca protectorul și păzitorul acestei viei.
În versetele 4-5, Dumnezeu exprimă o dorință de a nu fi mâniat și oferă ocrotire pentru cei care caută pacea cu El.
Versetul 6 oferă o viziune optimistă a viitorului Israelului, unde va înflori și se va extinde.
Versetele 7-9 descriu pedepsele pe care Dumnezeu le-a dat lui Iacov (alt nume pentru Israel) și modul în care aceste pedepse au dus la ispășirea și purificarea poporului.
Versetele 10-11 prezintă o imagine a dezolării, a unui Israel abandonat și jefuit. Totuși, aceasta este folosită ca un contrast cu speranța de restaurare care urmează.
Versetele 12-13 încheie capitolul cu o promisiune de restaurare. Dumnezeu își va aduna poporul din nou, chiar și pe cei risipiți în națiuni străine, aducându-i înapoi la muntele Sfânt, Ierusalim.
Isaia 27 prezintă un tablou al suveranității lui Dumnezeu, al pedepselor Sale, dar și al dragostei Sale neclintite pentru poporul ales. Deși există momente de pedeapsă și judecată, speranța restaurării și binecuvântării domină mesajul. Aceasta reflectă tema centrală a multor pasaje din Isaia: Dumnezeu permite suferința pentru a aduce purificare și restaurare.
Cartea lui Isaia – Capitolul 27
- În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare și puternică, asupra leviatanului, a șarpelui care fuge, asupra leviatanului, a șarpelui încolăcit, și va omorî balaurul cel din Nil.
- Și se va zice în ziua aceea: “Vie cu vin bun, cântă!
- Eu, Domnul, sunt străjerul ei, în fiecare clipă Eu o ud, ca frunzele ei să nu cadă. Zi și noapte Eu o păzesc;
- Nu sunt mâniat de fel pe ea. Dar dacă voi găsi mărăcini și spini, voi porni război împotriva lor și -i voi arde pe toți.
- Sau mai bine să caute ocrotirea Mea și cu Mine să facă pace, și cu Mine să fie în pace!…”.
- Dar într-o zi Iacov va prinde rădăcini, Israel va înflori, va rodi și cu roadele sale lumea o va umple.
- L-a lovit oare Domnul cum l-au lovit cei ce l-au lovit, sau i-a omorât El cum au făcut ucigașii lui?
- Cu izgonire, cu robie pedepsitu-i-a și i-a măturat cu suflarea Lui năprasnică de vânt de răsărit.
- Așa a fost ispășită fărădelegea lui Iacov, și acesta este rodul iertării păcatului său. El a sfărâmat în bucăți toate pietrele jertfelnicului, ca niște pietre de var; dumbrăvile Astartei și stâlpii soarelui nu se vor mai ridica.
- Cetatea cea întărită a rămas singură, un loc părăsit și neumblat ca un pustiu. Acolo paște vițelul, în ea își are sălașul și îi mănâncă mlădițele.
- Când crengile se usucă, se rup și cad, femeile vin și le dau foc. Acesta este un popor fără de minte și nici Ziditorul lui nu Se milostivește de el și nici Făcătorul lui nu are milă de el.
- Și în ziua aceea, Domnul va aduna roade de la Eufrat și până la râul Egiptului; și voi veți fi culeși unul câte unul, feciori ai lui Israel!
- În vremea aceea, trâmbița cea mare va trâmbița și cei care se pierduseră în pământul Asiriei și cei ce se risipiseră în țara Egiptului vor veni și se vor închina Domnului, în muntele cel sfânt, în Ierusalim.
Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 26
