Isaia 26 este un capitol al cărții lui Isaia și face parte din Biblia ebraică și din Vechiul Testament al Bibliei creștine. Capitolele anterioare lui Isaia 26 se concentrează pe pedeapsă și distrugere, dar capitolul 26 ne prezintă un cântec de încredere și de mântuire.
Isaia 26 începe cu evreii cântând despre orașul lor solid și protejat, un simbol al încrederii și securității în Domnul. „În ziua aceea, acest cânt va fi cântat în țara lui Iuda” indică o speranță pentru viitor, o vreme de pace și încredere.
Un motiv repetitiv al acestui capitol este ideea că Dumnezeu este un refugiu puternic pentru cei drepți. “Păstrează în pacea Ta pe cel a cărui gând se sprijină pe Tine” (versetul 3) subliniază această încredere.
Capitolele anterioare au prezentat judecata lui Dumnezeu asupra celor răi, iar acest contrast continuă în Isaia 26. Cei răi nu se ridică în fața dreptății lui Dumnezeu, în timp ce cei drepți primesc pace și protecție.
Unul dintre cele mai notabile versete din acest capitol este versetul 19: “Morții Tăi vor învia, trupurile noastre moarte se vor ridica.” Acesta este un text cheie pentru discuțiile despre conceptul de reînviere în Vechiul Testament.
De-a lungul capitolului, există o tensiune între temele de judecată și mântuire. Dumnezeu este prezentat ca un judecător drept care nu doar pedepsește, dar și salvează și protejează.
Deși evreii au fost adesea amenințați de dușmanii lor, Isaia îi îndeamnă să aibă încredere în planul lui Dumnezeu și să aștepte cu răbdare. Aceasta este o lecție atemporală despre importanța încrederii și răbdării în timpurile grele.
În esență, Isaia 26 este un amestec de laudă, încredere și așteptare. În timp ce există teme de judecată și distrugere, predomină speranța și încrederea în binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Este un capitol care încurajează credincioșii să continue să aibă încredere în Domnul, indiferent de circumstanțe.
Cartea lui Isaia – Capitolul 26
- În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în pământul lui Iuda: “Avem o cetate întărită. Domnul ne vine într-ajutor cu ziduri și întărituri.
- Deschideți porțile, ca să intre un neam drept care păzește credincioșia!
- Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea.
- Încredeți-vă în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca veacurilor.
- Că El a coborât pe cei ce locuiau pe înălțime, cetatea cea mândră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în pulbere.
- Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii obijduiților!
- Calea celui drept este dreaptă; Tu netezești drumul drept al celui drept.
- Pe calea judecăților Tale, Doamne, noi Te așteptăm; numele Tău și amintirea Ta erau nădejdea sufletului nostru.
- Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuiește spre Tine; căci când îndreptările Tale vor fi pe pământ, cei ce locuiesc lumea vor învăța ce este dreptatea.
- Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învăță ce este dreptatea și în pământul celor sfinți va săvârși strâmbătatea. Să nu mai fie pe pământ cei fără de lege și să nu mai vadă slava Celui Preaînalt.
- Doamne, mâna Ta era ridicată, dar ei n-au văzut-o! Vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și se vor rușina. Și focul hărăzit vrăjmașilor Tăi îi va mânca!
- Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut!
- Doamne, Dumnezeul nostru, am avut peste noi și alți stăpâni afară de Tine, dar noi ne vom aduce aminte numai de numele Tău!
- Morții nu vor mai trăi și umbrele nu vor învia, fiindcă Tu le-ai pedepsit şi le-ai nimicit și ai șters până și numele lor.
- Înmulțește poporul, Doamne, înmulțește poporul și arată-Te mare, lărgește din nou toate hotarele țării!
- Doamne, pe Tine Te-au căutat ei în vreme de restriște, către Tine am strigat în scârba noastră, când Tu ne pedepseai.
- Ca femeia însărcinată și gata să nască prunc, care se zvârcolește și strigă în durerea ei, așa am fost noi, Doamne, cu toții în fața Ta!
- Zămislit-am, dureri de facere am avut și am născut vânt! Mântuire țării noi n-am dat și în lume nu s-au născut locuitorii ei!
- Morții Tăi vor trăi și trupurile lor vor învia! Deșteptați-vă, cântați de bucurie, voi cei ce sălășluiți în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină și din sânul pământului umbrele vor învia.
- Du-te, poporul meu, intră în cămările tale și închide ușa după tine; ascunde-te puține clipe, până când mânia va fi trecut!
- Că iată Domnul va ieși din locașul Său, ca să pedepsească fărădelegile locuitorilor pământului. Pământul va arăta sângele pe care l-a supt și nu va mai ascunde pe ucigașii lui”.
Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 25
