Acest pasaj din Isaia abundă în imagini și tematici care accentuează suveranitatea lui Dumnezeu, mântuirea, protecția și judecata. Ne confruntăm cu o viziune complexă asupra caracterului divin și relația Sa cu omenirea.
Primul verset începe cu un act de laudă și recunoaștere a lucrărilor lui Dumnezeu. Este o reamintire a faptului că planurile Lui sunt sigure și, mai presus de toate, ele sunt statornice, în contrast cu natura schimbătoare și efemeră a omenirii.
În versetele 2 și 3, avem două imagini contrastante: cetatea distrusă și recunoașterea divinității Lui de către popoarele puternice. Aceasta subliniază faptul că, în timp ce Dumnezeu poate aduce distrugere ca răspuns la păcat, El este și sursa speranței și respectului.
Versetele 4 și 5 prezintă imaginea lui Dumnezeu ca un refugiu, fie că este vorba de protecție împotriva opresiunii sau alinare în mijlocul suferinței.
În versetele 6 și 7, ospățul pregătit de Domnul simbolizează abundenta mântuirii, unde separarea și păcatul sunt înlăturate. Acesta este un mesaj universal, care se adresează “tuturor popoarelor”.
Versetul 8 prezintă o promisiune uluitoare: victoria asupra morții. Aceasta este o speranță centrală a credinței iudaice și creștine, semnificând speranța finală a vieții veșnice și a înlăturării durerii.
În versetul 9, recunoașterea divinității lui Dumnezeu și a mântuirii Sale se transformă într-o sursă de bucurie. Aceasta sugerează că adevărata mântuire este însoțită de o bucurie profundă și autentică.
Ultimele versete, 10-12, oferă un contrast puternic. Dumnezeu, în timp ce oferă mântuire, va aduce și judecată asupra celor mândri și răi. Aici, Moabul este utilizat ca exemplu al unei națiuni care va fi umilită.
Acest pasaj prezintă un portret complex al lui Dumnezeu ca un judecător drept, dar și ca un salvator plin de dragoste. Este o amintire a puterii Sale, dar și a milostivirii Sale, îndemnându-ne să ne apropiem de El cu umilință și recunoștință.
Cartea lui Isaia – Capitolul 25
- Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălța, lăuda-voi numele Tău, că Tu ai făcut lucruri minunate; planurile Tale de mult întocmite sunt adevărate și statornice.
- Că Tu ai făcut din cetate o grămadă de pietre și din cetatea cea întărită o dărâmătură. Cetatea celor fără de lege nu mai este cetate, zidită nu va mai fi în veci.
- Pentru aceasta un popor tare Te va preaslăvi, cetatea puternicelor neamuri de Tine se va teme.
- Fost-ai scăpare pentru cel sărman, adăpost pentru cel ce era în strâmtorare, liman în vremi vijelioase, umbră în vreme de căldură. Căci suflarea celor apăsători este ca furtuna de iarnă
- Și ca arșița soarelui într-un pământ uscat. Ai potolit zarva celor nelegiuiți. Precum se potolește căldura la umbra unui nor, așa se va domoli cântecul de biruință al stăpânitorilor silnici.
- Și Domnul Savaot va pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăț de cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune, cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune, limpezite!
- Și în muntele acesta El va da la o parte vălul care învăluie toate popoarele şi perdeaua care acoperă toate neamurile.
- El va înlătura moartea pe vecie! Și Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe toate fețele și rușinea poporului Său o va îndepărta de pe pământ, căci Domnul a grăit!
- Și se va zice în ziua aceea: Iată Dumnezeul nostru în Care nădăjduiam ca să fim mântuiți. Iată Domnul, în Care am nădăjduit, să ne bucurăm și să ne veselim de mântuirea Lui,
- Că mâna Domnului se va odihni pe acest munte. Moabul însă va fi călcat în picioare pe locul lui, ca niște paie în groapa cu gunoi.
- Și va întinde mâinile sale, precum înotătorul le întinde ca să înoate. Dar Domnul va zdrobi mândria lui și silințele mâinilor lui.
- Întăriturile lui mărețe și înalte le va nimici, le va răsturna și la pământ le va culca, în țărână.
Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 24
