Cartea lui Isaia – Capitolul 24

Cartea lui Isaia – Capitolul 24

Isaia 24 este un capitol cunoscut sub denumirea de “Apocalipsa lui Isaia” și este o parte esențială a cărții lui Isaia, reprezentând o viziune a sfârșitului lumii și a judecății divine. Comentariul de mai jos își propune să aducă în prim-plan temele principale și implicațiile lor teologice.

Primul vers ne introduce într-o lume în care pământul este devastat și locuitorii săi dispersați. Este o afirmație puternică a faptului că judecata lui Dumnezeu nu cunoaște limite geografice sau sociale – ea afectează pe toți oamenii, indiferent de statut sau origine.

Versetul 2 subliniază ideea că nimeni nu este imun la judecata lui Dumnezeu. Preotul și poporul, stăpânul și robul – toți sunt egali în fața Lui. Această echitate reamintește că păcatul, indiferent de cine îl comite, are consecințe.

Versetele 4-6 descriu o lume în decadență, în care pământul și cerul sunt pe cale de a pieri. Acest lucru nu este doar din cauza păcatelor fizice, ci și a corupției morale și spirituale.

Pasajul aduce în discuție efectele directe ale păcatului asupra creației. Pământul, animalele, plantele și chiar structura socială a umanității suferă din cauza rătăcirilor oamenilor.

Chiar în mijlocul acestei dezolări, există un rest de oameni care încă îl slăvesc pe Dumnezeu (versetele 14-16). Aceasta reprezintă speranța în mijlocul disperării și reamintește faptul că Dumnezeu nu uită niciodată de cei drepți.

Pasajul se încheie cu o privire asupra zilei în care regatele pământești vor fi judecate și înlocuite de domnia eternă a lui Dumnezeu în Sion.

În ultimul vers, vedem o imagine triumfală a lui Dumnezeu ca rege peste tot universul, chiar și în vremuri de tulburare și destrămare.

În concluzie, Isaia 24 este un capitol profund, cu multe înțelesuri, care ne provoacă să ne gândim la consecințele acțiunilor noastre, la efemeritatea acestei lumi și la speranța eternă pe care o avem în Dumnezeu. Este o chemare la pocăință, la recunoașterea suveranității lui Dumnezeu și la așteptarea speranței Sale eterne.

Cartea lui Isaia – Capitolul 24

  1. Iată Domnul pustiește pământul și îl preface în deșert, răstoarnă fața lui și împrăștie pe locuitori.
  2. Și preotului i se întâmplă ca și poporului, stăpânului ca și robului, slugii ca și stăpânei sale; vânzătorului ca și cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca și celui care se împrumută, datornicului ca și cel căruia îi este dator.
  3. Pământul va fi pustiit, el va fi jefuit, că Domnul a grăit cuvântul acesta.
  4. Pământul este în chin și sleit, lumea tânjește și se istovește, cerul împreună cu pământul vor pieri.
  5. Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduiala și legământul stricatu-l-au pe veci!
  6. Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul și locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiți, iar oamenii rămași sunt puțini la număr!
  7. Via tânjește, vițele sale sunt firave, cei cu inima veselă suspină.
  8. Glasul cel plin de veselie al lirei a încetat, chiotele zgomotoase nu mai sunt, încetat-a glasul harpei.
  9. La cântec nu se mai bea, și amar este vinul pentru băutor.
  10. Cetatea pustiită este în ruină, intrarea fiecărei case este închisă.
  11. Pe uliță lumea strigă: “Nici un strop de vin!” Nu mai este bucurie, veselia este izgonită de pe pământ.
  12. În cetate au rămas numai dărâmături, porți sfărâmate și stricate.
  13. Așa se va întâmpla în mijlocul acestui ținut, înăuntrul popoarelor, ca și când se scutură măslinii și ca pe urma culesului viei.
  14. Aceia înalță glasul și cântă, preaslăvesc mărirea Domnului la apus.
  15. Pentru aceasta, în insule se preaslăvește Domnul, în insulele mării numele Domnului Dumnezeului lui Israel.
  16. De la marginile pământului auzim cântând: “Slavă celui drept!” Și eu am zis: “Vai de cei fără de lege, care lucrează, depărtându-se de lege!”
  17. Groază, laț și groapă pentru voi, locuitori ai pământului!
  18. Cel care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul gropii se va prinde în laț! Zăgazurile cele de sus se vor deschide și temeliile pământului se vor clătina.
  19. Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăți, se clatină pământul.
  20. Pământul se mișcă încoace și încolo ca un om bețiv, se dă în sus și în jos ca un scrânciob; păcatele apasă asupra lui, ca să nu se mai scoale!
  21. Și în ziua aceea Domnul va cerceta cu asprime, acolo sus, oștirea cea de sus și pe pământ pe regii pământului.
  22. Și ca robii vor fi închiși într-o închisoare sub pământ și după multe zile vor fi cercetați.
  23. Luna va fi roșie, iar soarele va pierde din lumina lui, căci Domnul Savaot va fi rege și slava Lui va străluci înaintea bătrânilor în muntele Sionului și în Ierusalim!

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 23

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *