Isaia este unul dintre cei mai importanți profeți din Vechiul Testament, iar aceste versete reflectă caracterul său profetic și capacitatea sa de a prezice evenimente viitoare.
Aceste versete din cartea profetului Isaia vorbesc despre judecata și căderea unuia dintre cele mai puternice și influente orașe-port ale vremii: Tirul. În această profeție, se face aluzie la bogăția, mândria și corupția orașului și la cum va fi adus la distrugere și uitare.
Ambele orașe, Tirul și Sidonul, erau cunoscute ca centre importante ale comerțului și navigației în antichitate. Ele erau renumite pentru bogăția și influența lor, și de aceea sunt frecvent menționate în Vechiul Testament.
Isaia folosește imagini puternice, precum aceea a unei femei, pentru a simboliza orașul. Exemplul desfrânatei sugerează trădarea față de promisiunile făcute și abandonarea standardelor morale și spirituale.
Profeția despre distrugerea Tirului este notabilă în măsura în care oferă un interval de timp – 70 de ani – în care orașul va fi uitat. Aceasta reflectă precizia cu care Dumnezeu își îndeplinește promisiunile și judecățile.
Deși Tirul va suferi și va fi distrus, există, de asemenea, o aluzie la posibilitatea redresării. Acest lucru poate fi interpretat ca o promisiune că Dumnezeu, chiar și în mijlocul judecății, oferă speranță și restaurare.
Ultimul verset sugerează că, în cele din urmă, resursele orașului vor fi dedicate lui Dumnezeu. Acesta este un mesaj de speranță, care indică faptul că, indiferent de judecățile temporale, scopul final al lui Dumnezeu este reconcilierea și dedicarea către El.
Aceste versete din Isaia nu sunt doar o simplă profeție despre un oraș antic, ci și un avertisment pentru toate națiunile și indivizii despre pericolele mândriei și auto-suficienței. Ele subliniază, de asemenea, caracterul lui Dumnezeu ca fiind atât judecător, cât și restaurator, evidențiind speranța ce există chiar și în mijlocul distrugerii.
Cartea lui Isaia – Capitolul 23
- Tânguiți-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci limanul vostru a fost nimicit. Venitu-le-a această știre din țară Chitim.
- Amuțiți voi, locuitori ai coastei pe care o umpleau neguțătorii din Sidon care străbăteau marea!
- Veniturile lui erau grâul Nilului, secerișul din valea lui, adus pe ape mari; el era târgul neamurilor.
- Rușinează-te, Sidonule, că marea îți zice: “Tu n-ai avut dureri de mamă, tu n-ai născut și nici n-ai crescut băieți şi nici n-ai ridicat fete”.
- Când Egiptul va prinde de veste, va tremura la auzul nenorocirilor Tirului.
- Treceți în Tarsis, bociți-vă, voi, locuitori de pe țărmuri!
- Aceasta este, oare, cetatea voastră de petrecere, a cărei obârșie se urcă în vremuri vechi și care își călăuzea pașii spre sălașuri depărtate?
- Cine a poruncit acest lucru împotriva Tirului cel încercat, ai cărui neguțători erau prinți și ai cărui vânzători erau cei mari ai pământului?
- Domnul Savaot a hotărât aceasta, ca să veștejească mândria a tot ce strălucește, să smerească pe toți cei mari ai pământului.
- Treci și du-te în pământul tău, tu fiică a Tarsisului, căci portul tău nu mai este.
- El a întins mâna spre mare, a doborât regatele. Domnul a hotărât împotriva lui Canaan ruina întărituri lor lui.
- El a zis: “Nu tresălta de bucurie, tu, fecioară necinstită a Sidonului! Scoală-te și du-te la Chitim, dar nici acolo nu vei avea odihnă!”
- Iată ţara Caldeilor! Acest popor nu sunt Asirienii; El a dat-o pradă fiarelor de câmp. Ei și-au înălțat turnuri, au dărâmat palate, făcut-au totul o ruină.
- Bociți-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci portul vostru a fost dărâmat.
- Și va fi în ziua aceea că Tirul va fi uitat șaptezeci de ani, ca în zilele unui singur rege, și la sfârșitul celor șaptezeci de ani Tirul va fi așa cum se află în cântecul desfrânatei:
- Ia chitara, dă ocol cetății, tu, desfrânată! Cântă cât mai bine, reia cântările ca lumea să-și aducă aminte de tine!
- Și după cei șaptezeci de ani, Domnul va cerceta iarăși cetatea Tirului și ea va reîncepe să primească prețul desfrâului ei. Ea se va desfrâna pentru toate regatele lumii de pe fața pământului.
- Dar tot câștigul, toate foloasele ei vor fi afierosite Domnului și nu vor fi adunate, nici puse la păstrare; ci câștigul va fi pentru cei ce locuiesc înaintea Domnului, ca să aibă hrană din belșug și haine strălucite.
