Cartea lui Isaia – Capitolul 14

Cartea lui Isaia – Capitolul 14

Acest text ne revelează o complexă tematică biblică, care include în prim-plan o viziune profetică legată de Israel, Babilon și relația dintre acestea. Profetul Isaia pare să sublinieze un viitor plin de speranță pentru poporul ales și pedeapsa iminentă pentru cei care l-au suprimat.

Versetele inițiale aduc la suprafață o promisiune divină pentru Israel, în care Domnul se va milostivi și îl va restaura în pământul său. Aceasta este o temă recurentă în Vechiul Testament, unde promisiunea restaurării este adesea repetată ca un semn de speranță.

Israelul, care a fost suprimat, va ajunge să aibă control asupra apăsătorilor săi. Aceasta pare să fie o inversare profetică a puterii, sugerând o răzbunare divină și îndreptățirea celor neîndreptățiți.

Descrierea împăratului Babilonului și a căderii sale este o alegorie puternică pentru răul și mândria care sunt în cele din urmă distruse. Imaginea acestuia, comparată cu steaua strălucitoare, iar apoi azvârlită în iad, reflectă căderea din grație și umilința finală.

Chiparoșii și cedrii din Liban, simbolizând natura, reacționează la căderea tiranului. Aceasta poate fi interpretată ca o legătură între dreptate și ordinea naturală, o restabilire a echilibrului după o perioadă de haos. Domnul promite să nimicească numele Babilonului și să-l măture cu mătura nimicirii. Aceasta poate fi văzută ca un avertisment etern împotriva răului și a opresiunii.

Promisiunea de a sfărâma Asiria și a elibera robii de jugul lor este un simbol al eliberării spirituale și fizice, un motiv comun în literatura biblică.

Finalul textului aduce un nou avertisment, de această dată împotriva Filistenilor. Acest avertisment poate fi interpretat ca un exemplu de cum dreptatea divină va afecta diferite neamuri și popoare.

Acest text oferă o viziune profundă a teologiei biblice, unde dreptatea, mila, pedeapsa și restaurarea sunt interconectate într-un plan divin complex. Mesajele sale de speranță pentru cei oprimați și avertismentele împotriva răului sunt atemporale și continuă să rezoneze în diferite contexte și culturi.

Cartea lui Isaia – Capitolul 14

  1. Dar Domnul Se va milostivi de Iacov și va alege încă o dată pe Israel și îl va statornici în pământul lui. Cei străini se vor alătura lor și se vor uni cu casa lui Iacov.
  2. Pe popoare le va lua și le va duce la ei, iar casa lui Israel le va avea în pământul Domnului ca robi și roabe. Ei vor duce în robie pe cei care i-au dus în robie și vor stăpâni peste apăsătorii lor.
  3. Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri și de amarnica ta robie în care ai fost,
  4. Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului și vei zice: “Cum s-a sfârșit cu asupritorul și cum a încetat chinul nostru!
  5. Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!
  6. Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui și care în întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruțare!
  7. Tot pământul este în pace și se odihnește; toți izbucnesc în cântece de veselie.
  8. Până și chiparoșii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: “De când tu te-ai prăbușit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!”
  9. Şeolul (iadul) se mișcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deșteaptă umbrele, pe toți stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilțurile lor pe toți împărații pământului.
  10. Toți iau cuvântul și îți zic: “Şi tu ești slab ca noi și te asemeni nouă”.
  11. În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor așterne viermii și viermii vor fi acoperământul tău.
  12. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineții! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!
  13. Tu care ziceai în cugetul tău: “Ridica-mă-voi în ceruri și mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi așeza jilțul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălașul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
  14. Sui-mă-voi deasupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”.
  15. Și acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!
  16. Cei ce te văd își întorc privirea în spre tine și se uită cu luare aminte zicând: “Oare acesta este omul de care tremura pământul și împărățiile se cutremurau?”
  17. Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu și cetățile le dobora și nu da drumul robilor săi?”
  18. Toți împărații popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locașul său.
  19. Și numai tu ești azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură fără de preț, ca rămășițele celor care au fost uciși cu lovituri de sabie, zvârliții pe pietre de mormânt, ca un hoit călcat în picioare.
  20. Tu nu te vei pogorî în mormânt, căci tu ai pustiit pământul tău și pe poporul tău l-ai ucis! Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul celor răi!
  21. Pregătiți măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor părinților lor, ca nu cumva să se ridice și să cucerească pământul și să umple de ruine fața a tot pământul.
  22. “Eu Mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, și voi nimici numele Babilonului și pe cei care au mai rămas: și mugurii și mlădițele, zice Domnul.
  23. Acolo va stăpâni ariciul și va fi mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul Savaot.
  24. Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: “Cum am hotărât, așa va fi, precum M-am sfătuit, așa se va întâmpla!
  25. Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu și o voi călca în picioare pe munții Mei. Și robii vor fi liberați de jugul lor și umerii de povara lor”.
  26. Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste toate neamurile!
  27. Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Și dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?
  28. În anul morții lui Ahaz, fost-a această proorocie:
  29. “Nu te veseli, toată țara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit toiagul care te lovea. Căci din rădăcina șarpelui va ieși o viperă și din urmașii lui un șarpe zburător.
  30. Cei sărmani vor paște pe pășunile Mele, iar cei săraci vor fi fără de grijă. Voi face să moară de foame neamul tău, iar pe cei ce vor rămâne din tine îi voi ucide.
  31. Tu, poartă, urlă! Și tu, cetate, țipă! Cutremură-te tu, țară a Filistenilor, toată! Că din partea de miazănoapte vine un fum și șirurile vrăjmașilor sunt strânse”.

Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 13

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *