Acest pasaj cuprinde o profeție detaliată despre căderea Babilonului, simbolizând mânia și judecata lui Dumnezeu asupra păcatului și orgoliului.
Aceasta stabilește contextul și arată că profeția este o viziune divină acordată lui Isaia. Se anunță un mesaj solemn și semnificativ. Imaginile de steag înălțat și poarta asupritorilor sugerează un apel divin la acțiune împotriva oprimării și nedreptății.
Acesta descrie o oștire convocată de Dumnezeu, o forță divină pregătită să execute voința Sa. Este un accent pe justiție și pe mândria divină în executarea acesteia. Imaginile de zgomot și vuiet sugerează o apropiere teribilă și inevitabilă a judecății divine. Aici se vorbește despre o distrugere completă și totală, venind dintr-un “ținut depărtat”, simbolizând mânia lui Dumnezeu ce nu cunoaște limite.
Aceste versete subliniază disperarea și neputința umană în fața judecății iminente.În aceste versuri, profeția se extinde la cosmos, vorbind despre întunecarea cerului și clătinarea pământului. Acesta este un motiv comun în literatura profetică care simbolizează perturbarea ordinii universale. Aceste versete descriu consecințele oribile ale războiului și distrugerii, subliniind cruzimea și lipsa de milă a forțelor convocate.
Babilonul este descris ca o împărăție mândră, care va fi distrusă complet, la fel ca Sodoma și Gomora. Imaginile de dezolare și sărăcie subliniază severitatea judecății. Finalul profeției descrie o scenă post-apocaliptică unde animale sălbatice și creaturi fantastice locuiesc în ruinele Babilonului. Acesta este un simbol puternic al dezolării și abandonului.
Acest pasaj din Isaia este o profeție terifiantă și complexă, plină de simboluri și imagini care subliniază seriozitatea păcatului și necesitatea judecății divine. Mesajul său nu este doar un avertisment pentru Babilon, ci și un apel pentru umilință și pocăință pentru toate națiunile. Acesta reprezintă o reflecție profundă asupra naturii justiției divine și a responsabilității omului față de Creatorul său.
Cartea lui Isaia – Capitolul 13
- Proorocia despre Babilon pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos.
- Pe un munte pleșuv înălțați steag, strigați către ei, faceți semn cu mâna, ca să intre pe poarta asupritorilor.
- “Eu am poruncit sfintei Mele oștiri, zice Domnul, chemat-am pe vitejii mâniei Mele, pe cei ce se veselesc de slava Mea”.
- Ascultați acest zgomot surd în munți, vuiet al unui neam fără de număr; auziți această zarvă de împărății, de neamuri adunate; Domnul Savaot cercetează oștirea gata de luptă.
- Ele vin dintr-un ținut depărtat, de la capătul cerului; vine Domnul și uneltele mâniei Lui, ca să nimicească tot pământul.
- Strigați, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
- Drept aceea, toate brațele vor fi neputincioase și inima omului se va topi de frică.
- Vor fi cuprinși de spaimă, vor vedea năluci și durerile îi vor cuprinde; zvârcolise-vor în dureri ca femeia gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu groază, iar fețele lor vor fi roșii ca flacăra.
- Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă și întărâtată la mânie ca să pustiiască pământul și să stârpească pe păcătoși de pe el.
- Luceferii de pe cer și grămezile de stele nu-și vor mai da lumina lor; soarele se va întuneca în răsăritul lui și luna nu va mai străluci.
- Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei și pe cei nelegiuiți pentru păcatele lor. Voi smeri mândria celor îngâmfați și obrăznicia celor cruzi o voi arunca la pământ.
- Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul cel mai scump, mai căutați decât aurul de Ofir.
- Pentru aceasta voi prăbuși cerurile; și pământul se va clătina din locul lui, din pricina mâniei Domnului Savaot, în ziua iuțimii mâniei Lui.
- Atunci, ca o gazelă sperioasă și ca o turmă pe care nimeni nu poate s-o adune, fiecare se va întoarce la poporul său și fiecare va fugi în pământul său.
- Oricine va fi aflat va fi străpuns și oricare va fi prins va cădea de sabie.
- Copiii lor vor fi zdrobiți înaintea ochilor lor, casele lor vor fi jefuite și femeile lor necinstite.
- Iată că Eu ridic asupra lor pe Mezi, care nu pun preț pe argint și care nu se lăcomesc pentru aur.
- Arcurile oamenilor de luptă vor doborî pe cei tineri. De roada pântecelui nu se vor milostivi, şi pentru copii ochii lor nu vor simți nici o milă.
- Atunci Babilonul, podoaba împărățiilor, cununa mândriei Caldeilor, fi-va ca Sodoma și ca Gomora, pe care Dumnezeu le-a nimicit.
- Nu va mai fi locuit în veci și din neam în neam. Arabii nu vor mai înfige acolo corturi și nici ciobanii nu-și vor mai face târle în latura aceea.
- Ci numai animale sălbatice se vor sălășlui într-însul, și bufnițele vor locui prin case, struții își vor face cuiburi acolo și oameni cu chip de țap vor juca în acel loc.
- Șacalii vor urla în palatele lor și lupii în casele lor de petrecere. Vremea este aproape să sosească și zilele ei nu vor zăbovi!
Citește și: Cartea lui Isaia – Capitolul 12
