Fragmentul din cartea profetului Avacum este un exemplu remarcabil al dialogului dintre un om și Dumnezeu, reflectând lupta interioară și căutarea de răspunsuri în fața nedreptății și suferinței. Avacum se confruntă cu realitatea răului din lume și își exprimă frustrarea și confuzia față de aparenta inactivitate a lui Dumnezeu.
În primele versete, Avacum își exprimă dorința de a sta de strajă și de a aștepta răspunsul lui Dumnezeu la întrebările sale. El este determinat să înțeleagă planurile lui Dumnezeu și să primească înțelepciune și îndrumare.
Răspunsul lui Dumnezeu, prezentat în versetele următoare, este unul de încurajare și de asigurare. Dumnezeu îi spune lui Avacum să scrie viziunea primită, deoarece aceasta va avea o împlinire sigură la timpul său. Mesajul central este că “dreptul din credință va fi viu”, subliniind importanța credinței și încrederii în Dumnezeu, chiar și în vremuri de încercare.
Versetele ulterioare descriu judecata lui Dumnezeu asupra celor răi, în special asupra Caldeilor. Aceștia sunt descriși ca fiind un popor trufaș și violent, care adună bogății și putere prin mijloace nedrepte. Dumnezeu avertizează că această cale duce la distrugere și că silnicia și nedreptatea vor fi pedepsite.
În final, Avacum este îndemnat să recunoască suveranitatea și sfințenia lui Dumnezeu. Acesta este un apel la umilință și la recunoașterea faptului că planurile lui Dumnezeu sunt mai presus de înțelegerea umană și că dreptatea Sa va triumfa în cele din urmă.
Acest fragment din cartea lui Avacum este o meditație profundă asupra naturii umane, a dreptății divine și a modului în care credința și încrederea în Dumnezeu pot oferi speranță și îndrumare în vremuri de încercare. Este o ilustrare a căutării continue a omului pentru înțelegere și sens într-o lume plină de complexitate și provocări.
Cartea lui Avacum – Capitolul 2
- Voi sta de strajă şi mă voi aşeza în turnul cel de veghe ca să priveghez şi să văd ce-mi va grăi mie şi ce-mi va răspunde la tânguirea mea.
- Şi Domnul mi-a răspuns şi mi-a zis: “Scrie vedenia şi o sapă cu slove pe table, ca să se poată citi uşor;
- Căci este o vedenie pentru un timp hotărât; ea se va împlini la vreme şi nu va fi vedenie mincinoasă. Dacă întârzie, aşteapt-o, căci ea va veni sigur, fără greş.
- Iată că va pieri acela al cărui suflet nu este pe calea cea dreaptă, iar dreptul din credinţă va fi viu!
- Cât de mult va fi copleşit vrăjmaşul, omul cel trufaş, şi nu va rămâne cu viaţă el, care ţine gura lui căscată ca locuinţa morţilor şi nu se satură ca moartea; el, care adună toate neamurile şi cuprinde în el toate popoarele!
- Oare toate aceste popoare nu vor rosti împotriva lui pilde, fabule şi cuvinte cu tâlc? şi vor zice: “Vai de cel ce-şi sporeşte averea cu ceea ce nu este al lui – până când? – şi se încarcă cu povara zălogurilor luate!
- Oare nu se vor scula fără de veste cei ce te-au împrumutat şi nu se vor trezi oare călăii tăi? Şi tu vei ajunge prada lor!
- Şi fiindcă tu ai prădat popoare fără număr, şi celelalte neamuri te vor prăda pe tine, din pricina vărsărilor de sânge şi a silniciilor săvârşite împotriva ţării, împotriva cetăţii şi împotriva tuturor locuitorilor lor.
- Vai de cei ce strâng câştiguri nelegiuite pentru casa lor şi îşi aşează sus de tot cuibul, ca să scape din mâna nenorocirii!
- Prin sfaturile tale ai hărăzit ruşine casei tale, ai nimicit multe popoare şi de aceea vei ispăşi cu sufletul tău!
- Căci piatra cea din zid strigă şi grinda din căpriorii casei îi răspunde.
- Vai de cel ce zideşte cetatea cu vărsări de sânge şi o întemeiază pe fărădelegi!
- Oare nu este aceasta o rânduială de la Domnul Savaot că popoarele se trudesc pentru foc şi neamurile se muncesc pentru nimica toată?
- Căci pământul se va umple de cunoştinţa slavei Domnului, întocmai ca apele care acoperă sânul mării.
- Vai de cel ce adapă pe prietenul său din cupa lui otrăvită, până îl îmbată, ca să vadă goliciunea lui!
- Tu te-ai săturat de ocară în loc de mărire; bea şi tu şi te îmbată! Atunci cupa dreptei Domnului se va întoarce împotriva ta şi ruşinea va acoperi mărirea ta.
- Căci silnicia împotriva Libanului te va acoperi şi distrugerea dobitoacelor te va înfricoşa din pricina sângelui vărsat şi a silniciilor făcute ţărilor şi cetăţilor şi tuturor locuitorilor din ele.
- La ce slujeşte un chip cioplit, ca să-l facă meşterul său? Un chip turnat şi o proorocie mincinoasă, ca să-şi pună nădejdea în ele cel care le face, făurind idoli fără glas?
- Vai de cel care zice lemnului: “Deşteaptă-te!” şi pietrei mute: “Trezeşte-te!” Ne poate ea învăţa? Poleită cu aur şi cu argint, ea nu are în ea suflare de viaţă.
- Dar Domnul este în templul Său cel sfânt; pământule întreg, taci înaintea Lui!
Citește și: Cartea lui Avacum – Capitolul 1
