Textul prezentat este un fragment din cartea profetului Avacum, una dintre cărțile minore ale Vechiului Testament. Această carte este cunoscută pentru stilul său poetic și pentru dialogul intens între profet și Dumnezeu.
În acest fragment, Avacum își exprimă frustrarea și confuzia în fața răului și a nedreptății pe care le vede în lume. El se întreabă de ce Dumnezeu permite ca aceste lucruri să continue și de ce cei răi par să prospere în timp ce cei drepți suferă. Aceste întrebări reflectă o luptă interioară profundă, o încercare de a înțelege planurile și justiția divină în fața suferinței umane.
Versetele descriu Caldeii (Babilonienii) ca fiind un neam violent și agresiv, simbolizând forțele opresive și nedreptatea din lume. Avacum observă că acești invadatori sunt folosiți de Dumnezeu ca instrumente ale judecății, dar se întreabă cum poate un Dumnezeu drept să folosească un astfel de popor pentru a-și îndeplini scopurile.
În versetul 12, Avacum își reafirmă credința în Dumnezeu ca fiind etern și sfânt, recunoscând că Dumnezeu are un plan, chiar dacă el nu îl înțelege pe deplin. Aceasta arată o luptă între îndoială și credință, o temă comună în multe texte biblice.
Versetele ulterioare continuă să descrie puterea și violența Caldeilor, dar și modul în care aceștia își atribuie succesul propriilor lor eforturi și puteri, în loc să recunoască suveranitatea lui Dumnezeu. Avacum se întreabă dacă această situație nedreaptă va continua la nesfârșit.
Acest fragment din cartea lui Avacum este un exemplu puternic de luptă spirituală și căutare a înțelegerii în fața suferinței și nedreptății. Este o expresie a îndoielii și a credinței, a frustrării și a speranței, reflectând o căutare profundă a sensului și a dreptății divine într-o lume plină de provocări.
Cartea lui Avacum – Capitolul 1
- Vedenia pe care a văzut-o Avacum proorocul.
- Până când, Doamne, voi striga fără ca să mă asculţi şi voi ridica glasul meu către Tine din pricina silniciei, fără ca Tu să mă izbăveşti?
- Pentru ce Tu mă laşi să văd nedreptatea şi priveşti apăsarea? Prăpădul şi silnicia sînt în faţa mea, certuri şi gâlcevi se iscă!
- Pentru aceasta, legea nu are nici o tărie şi dreptatea nu se arată niciodată; cel nelegiuit biruie pe cel drept, iar judecata iese strâmbă.
- Aruncaţi privirea printre popoare, fiţi cu băgare de seamă şi înspăimântaţi-vă, căci se săvârşeşte în vremea voastră un lucru pe care voi nu l-aţi crede, dacă l-ar povesti cineva!
- Iată Eu stârnesc pe Caldei, neam amarnic şi iute, care cutreieră ţinuturi necuprinse, ca să pună stăpânire pe locuinţe care nu sînt ale lui.
- El este năpraznic şi înfricoşător. Puterea lui face dreptul lui, strălucirea lui.
- Mai iuţi decât leoparzii sînt caii lui şi mai muşcători decât lupii de seară. Călăreţii lui se avântă, de departe, vin şi zboară, ca vulturul grăbit să sfâşie prada.
- Tot neamul acesta vine ca să săvârşească silnicie; spaima merge înaintea lui şi robii îi adună laolaltă ca nisipul.
- El îşi bate joc de regi şi râde de căpetenii. El îşi bate joc de toate întăriturile, căci ridică în jurul lor valuri de pământ, şi le cuprinde.
- Pe urmă furtuna s-a întors şi a trecut; el se face vinovat. Se încrede în tăria lui; iată dumnezeul lui!
- Nu eşti Tu, oare, din străvechile vremuri, Domnul Dumnezeul meu, Sfântul meu? Tu, Care nu poţi muri! Tu, Doamne, ai rânduit acest popor spre dreptate şi pe stâncă Tu l-ai întărit, ca să săvârşească drepte rânduieli.
- Ochii Tăi sînt prea curaţi ca să vadă răul, Tu nu poţi privi apăsarea. Pentru ce ai privi Tu, oare, pe cei vicleni şi ai tăcea, când cel nelegiuit sfâşie pe unul mai drept decât el?
- Tu socoteşti pe oameni ca pe peştii mării şi ca pe târâtoarele care n-au stăpân?
- El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa şi ii adună pe toţi în năvodul său. Pentru aceasta se bucură şi se veseleşte.
- Drept aceea el aduce jertfă mrejei sale şi tămâieri năvodului său, căci cu ajutorul lor partea lui este grasă şi mîncărurile lui mai săţioase.
- Oare îşi va deşerta el într-una mreaja şi va junghia fără milă popoarele?
Citește și: Cartea lui Baruh – Capitolul 5 (final)
