Cântarea Cântărilor – Capitolul 2

Aceste versete sunt extrase din Cântarea Cântărilor, care este o colecție de poezii lirice ce celebrează dragostea dintre un bărbat și o femeie. Această carte a Bibliei este remarcabilă pentru frumusețea și sinceritatea exprimării sentimentelor de dragoste, dorință și admirație reciprocă între cei doi îndrăgostiți.

Versetele descriu dorința profundă și pasiunea care îi leagă pe cei doi îndrăgostiți, folosind metafore din natură pentru a exprima frumusețea și puritatea sentimentelor lor. Dragostea este prezentată ca fiind puternică, capabilă să aducă bucurie și să transforme lumea înconjurătoare.

Imaginile poetice, precum narcisul din câmpie, crinul între spini, mărul între copaci, gazela și puiul de cerb, sunt folosite pentru a ilustra frumusețea și unicitatea dragostei lor. Aceste metafore subliniază ideea că dragostea este un fenomen natural, profund și esențial pentru viața umană.

Dialogul dintre cei doi îndrăgostiți este plin de tandrețe și dorință, evidențiind dorința lor de a fi împreună și de a se bucura de compania reciprocă. Invitația la dragoste este însoțită de o apreciere a frumuseții naturii, care pare să înflorească în armonie cu sentimentele lor.

Cântarea Cântărilor rămâne o mărturie a puterii și frumuseții dragostei umane, oferind o perspectivă unică asupra relațiilor și a emoțiilor profunde care le animă. Prin limbajul său poetic și imagistica sa evocatoare, această carte a Bibliei celebrează dragostea ca pe o forță universală și eternă, capabilă să transforme și să înnobileze experiența umană.

Cântarea Cântărilor – Capitolul 2

1. Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
3. Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4. El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
5. Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6. Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
7. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8. Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9. Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10. Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
11. Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12. Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
13. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
14. Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
15. Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
17. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.

Citește și: Cântarea Cântărilor – Capitolul 1