Apocalipsa – Capitolul 7

Aceste versete din Apocalipsa descriu o viziune a lui Ioan despre pecetluirea servitorilor lui Dumnezeu și o mare adunare a celor mântuiți.

Ioan vede patru îngeri care stau la cele patru colțuri ale pământului, reținând vânturile pentru a preveni orice daune asupra pământului, mării sau copacilor. Un alt înger vine de la răsăritul soarelui cu pecetea Viului Dumnezeu și poruncește să nu se aducă daune până când servitorii lui Dumnezeu nu sunt pecetluiți pe frunți. Numărul celor pecetluiți este de 144.000, câte 12.000 din fiecare dintre cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

După aceasta, Ioan vede o mulțime imensă de oameni din toate neamurile și limbile, îmbrăcați în veșminte albe și ținând ramuri de finic, stând înaintea tronului lui Dumnezeu și a Mielului (Iisus Hristos). Ei strigă că mântuirea vine de la Dumnezeu și de la Miel. Îngerii, bătrânii și cele patru ființe se închină lui Dumnezeu, lăudându-L.

Unul dintre bătrânii din viziune îi explică lui Ioan că acei îmbrăcați în veșminte albe sunt cei care au venit din “strâmtorarea cea mare” și și-au spălat veșmintele în sângele Mielului, simbolizând purificarea și mântuirea prin sacrificiul lui Iisus Hristos. Ei vor sluji lui Dumnezeu zi și noapte în templul Său, și Dumnezeu îi va proteja.

Mielul (Iisus) îi va conduce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor. Aceasta simbolizează îndepărtarea tuturor suferințelor și împlinirea finală a mântuirii.

Această secțiune din Apocalipsa vorbește despre protecția și mântuirea celor credincioși în timpul judecăților finale și despre speranța și consolarea veșnică pe care o oferă Dumnezeu celor care îi sunt credincioși.

Apocalipsa – Capitolul 7

1. După aceasta am văzut patru îngeri, stând la cele patru unghiuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac.
2. Şi am văzut un alt înger care se ridica de la Răsăritul Soarelui şi avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul şi marea,
3. Zicând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunţile lor, pe robii Dumnezeului nostru.
4. Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii de pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui Israel:
5. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
6. Din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
7. Din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
8. Din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia Veniamin, douăsprezece mii de pecetluiţi.
9. După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic.
10. Şi mulţimea striga cu glas mare, zicând: Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, Care şade pe tron, şi de la Mielul.
11. Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tronului bătrânilor şi al celor patru fiinţe, şi au căzut înaintea tronului pe feţele lor şi s-au închinat lui Dumnezeu,
12. Zicând: Amin! Binecuvântarea şi slava şi înţelepciunea şi mulţumirea şi cinstea şi puterea şi tăria fie Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin!
13. Iar unul dintre bătrâni a deschis gura şi mi-a zis: Aceştia care sunt îmbrăcaţi în veşminte albe, cine sunt şi de unde au venit?
14. Şi i-am zis: Doamne, Tu ştii. El mi-a răspuns: Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului.
15. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, şi Îi slujesc ziua şi noaptea, în templul Lui, şi Cel ce şade pe tron îi va adăposti în cortul Său.
16. Şi nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei şi nici o arşiţă;
17. Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.

Citește și: Apocalipsa – Capitolul 6