Aceste versete din cartea Apocalipsa descriu o scenă profund simbolică și plină de semnificații teologice.
Ioan observă o carte în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron, scrisă pe ambele părți și pecetluită cu șapte peceți. Această carte este adesea interpretată ca simbolizând planul divin sau destinul umanității, pecetluit și necunoscut. Un înger puternic întreabă cine este vrednic să deschidă cartea și să desfacă pecețile ei. Această întrebare subliniază importanța și solemnitatea momentului.
Inițial, nimeni nu este găsit vrednic să deschidă cartea, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, ceea ce provoacă plânsul lui Ioan. Unul dintre bătrâni îl asigură pe Ioan că “leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David” a biruit și poate deschide cartea. Acesta este un titlu mesianic, referindu-se la Isus Hristos.
Ioan vede un Miel, simbolizând Isus, care pare ca și cum ar fi fost înjunghiat. Mielul are șapte coarne și șapte ochi, reprezentând puterea și cunoașterea completă (cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu). Mielul ia cartea din mâna Celui ce ședea pe tron, un act care semnifică autoritatea și demnitatea Sa de a dezvălui și împlini planurile divine.
Cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni se închină Mielului, aducându-i laude și recunoscându-i sacrificiul și răscumpărarea. Se cântă o cântare nouă, proclamându-l pe Miel vrednic pentru că a fost înjunghiat și a răscumpărat oamenii pentru Dumnezeu prin sângele Său.
Un cor imens de îngeri și toată creația laudă pe Miel și pe Cel ce șade pe tron, recunoscându-le autoritatea și suveranitatea eternă. Cele patru ființe confirmă această laudă cu un “Amin”, iar bătrânii se închină, recunoscând supremația și divinitatea lui Dumnezeu și a Mielului.
Această scenă este centrală în Apocalipsa, subliniind temele răscumpărării, suveranității divine și adorării universale. Mielul, simbolizând Isus Hristos, este recunoscut ca singurul vrednic să dezvăluie și să împlinească planul divin pentru umanitate.
Apocalipsa – Capitolul 5
- Am văzut apoi, în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron, o carte scrisă înăuntru şi pe dos, pecetluită cu şapte peceţi.
- Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi să desfacă toate peceţile ei?
- Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea.
- Şi am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea.
- Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.
- Şi am văzut, la mijloc, între tron şi cele patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor, stând un Miel, ca înjunghiat, şi care avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.
- Şi a venit şi a luat cartea, din dreapta Celui ce şedea pe tron.
- Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor.
- Şi cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul;
- Şi I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ.
- Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii,
- Zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul cel înjunghiat ca să ia puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi slava şi binecuvântarea.
- Şi toată făptura care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce şade pe tron şi Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în vecii vecilor!
- Şi cele patru fiinţe ziceau: Amin! Iar bătrânii căzură şi se închinară.
Citește și: Apocalipsa – Capitolul 4
