Aceste versete descriu o viziune impresionantă și simbolică din cartea Apocalipsa, în care Ioan este chemat să vadă evenimentele și realitățile cerești.
Ioan aude un glas care îi poruncește să se urce în cer pentru a-i fi arătate lucrurile care urmează să se întâmple. Acest moment marchează începutul unei serii de revelații despre viitor.
Ioan vede un tron în cer și pe cineva așezat pe el. Acesta este adesea interpretat ca fiind Dumnezeu. Apariția Celui de pe tron este comparată cu pietre prețioase, iar în jurul tronului este un curcubeu, simbol al promisiunii și al prezenței divine.
În jurul tronului sunt douăzeci și patru de scaune, pe care șed douăzeci și patru de bătrâni, simbolizând, posibil, cele douăsprezece triburi ale Israelului și cei douăsprezece apostoli, reprezentând întreaga comunitate a credincioșilor.
Din tron ies fulgere, glasuri și tunete, simboluri ale puterii și măreției divine. Șapte făclii de foc, reprezentând cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, ard în fața tronului. În jurul tronului sunt patru ființe vii, pline de ochi, simbolizând, probabil, totalitatea creației. Fiecare ființă are o formă diferită – un leu, un vițel, un om și un vultur – reprezentând diferite aspecte ale creației. Aceste ființe vii odihnesc ziua și noaptea, proclamând sfințenia lui Dumnezeu, recunoscându-L ca Atotputernic și etern.
În momentele de laudă ale ființelor vii, cei douăzeci și patru de bătrâni se închină și ei, aruncându-și cununile în fața tronului și recunoscând suveranitatea și puterea lui Dumnezeu ca Creator al tuturor lucrurilor.
Această viziune este plină de simbolism și este destinată să transmită măreția, sfințenia și suveranitatea lui Dumnezeu, precum și răspunsul de adorare și supunere al creației față de Creator.
Apocalipsa – Capitolul 4
- După acestea, m-am uitat şi iată o uşă era deschisă în cer şi glasul cel dintâi – glasul ca de trâmbiţă, pe care l-am auzit vorbind cu mine – mi-a zis: Suie-te aici şi îţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea.
- Îndată am fost în duh; şi iată un tron era în cer şi pe tron şedea Cineva.
- Şi Cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului.
- Şi douăzeci şi patru de scaune înconjurau tronul şi pe scaune douăzeci şi patru de bătrâni, şezând, îmbrăcaţi în haine albe şi purtând pe capetele lor cununi de aur.
- Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi şapte făclii de foc ardeau înaintea tronului, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu,
- Şi înaintea tronului, ca o mare de sticlă, asemenea cu cristalul. Iar în mijlocul tronului şi împrejurul tronului patru fiinţe, pline de ochi, dinainte şi dinapoi.
- Şi fiinţa cea dintâi era asemenea leului, a doua fiinţă asemenea viţelului, a treia fiinţă avea faţă de om, iar a patra fiinţă era asemenea vulturului care zboară.
- Şi cele patru fiinţe, având fiecare din ele câte şase aripi, sunt pline de ochi, de jur împrejur şi pe dinăuntru, şi odihnă nu au, ziua şi noaptea, zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine.
- Şi când cele patru fiinţe dădeau slavă, cinste şi mulţumită Celui ce şade pe tron, Celui ce este viu în vecii vecilor,
- Atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni, căzând înaintea Celui ce şedea pe tron, se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor şi aruncau cununile lor înaintea tronului, zicând:
- Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut.
Citește și: Apocalipsa – Capitolul 3
