Aceste versete descriu viziunea apocaliptică a unui “cer nou și un pământ nou”, precum și a noului Ierusalim, așa cum este prezentat în cartea Apocalipsa. Această viziune simbolizează împlinirea finală a planului lui Dumnezeu pentru umanitate și creație.
Imaginea unui cer nou și a unui pământ nou sugerează o restaurare completă și o reînnoire a întregii creații, depășind vechiul ordin afectat de păcat și moarte.
Noul Ierusalim, descris ca o mireasă pregătită pentru mirele ei, simbolizează comuniunea finală și perfectă între Dumnezeu și oameni. Dumnezeu însuși va locui cu oamenii, eliminând orice durere sau suferință.
Promisiunea că “moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” subliniază sfârșitul tuturor formelor de suferință și durere care caracterizează existența umană în lumea actuală.
Referința la Dumnezeu ca “Alfa și Omega” (începutul și sfârșitul) subliniază suveranitatea și eternitatea Sa. Promisiunea că cei care biruiesc vor moșteni aceste binecuvântări și vor avea o relație specială cu Dumnezeu.
Există o avertizare clară pentru cei care continuă să trăiască în păcat, căci vor avea parte de “moartea a doua” în “iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă”.
Aceste versete descriu în detaliu frumusețea și splendoarea noului Ierusalim, cu zidurile sale împodobite cu pietre prețioase, porțile din mărgăritare și străzile de aur pur. Această descriere simbolică subliniază perfecțiunea și gloria locului unde Dumnezeu va locui cu poporul Său.
În ansamblu, aceste versete din Apocalipsa oferă o viziune a speranței și triumfului final al binelui asupra răului, a vieții asupra morții și a luminii asupra întunericului.
Apocalipsa – Capitolul 21
- Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.
- Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.
- Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.
- Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.
- Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.
- Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii.
- Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu
- Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.
- Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe pline cu cele din urmă şapte pedepse, şi a grăit către mine zicând: Vino să-ţi arăt pe mireasa, femeia Mielului.
- Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu,
- Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.
- Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi douăsprezece îngeri şi nume scrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
- Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi.
- Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale celor douăsprezece apostoli ai Mielului.
- Şi cel ce vorbea cu mine avea pentru măsurat o trestie de aur, ca să măsoare cetatea şi porţile ei şi zidul ei.
- Şi cetatea este în patru colţuri şi lungimea ei este tot atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lărgimea şi înălţimea ei sunt deopotrivă.
- Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura omenească, care este şi a îngerului.
- Şi zidăria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curată.
- Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe: întâia piatră de temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,
- A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douăsprezecea de ametist.
- Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar. Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla.
- Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei.
- Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul.
- Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor.
- Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo.
- Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor.
- Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.
Citește și: Apocalipsa – Capitolul 20
