Această secțiune din Apocalipsa descrie o serie de viziuni simbolice care transmit mesaje despre judecata divină și triumful final al binelui asupra răului.
Mielul și cei 144.000: Mielul (Iisus Hristos) stă pe Muntele Sion, simbol al prezenței divine și al mântuirii, împreună cu 144.000 de oameni care au fost răscumpărați. Aceștia sunt descriși ca fiind puri și loiali lui Dumnezeu, un simbol al credincioșilor adevărați.
Cântarea nouă: Cântarea reprezintă lauda și adorarea adusă lui Dumnezeu și Mielului, fiind un simbol al victoriei și mântuirii.
Îngerii și mesajele lor: Apariția îngerilor care proclamă diferite mesaje subliniază temele judecății divine și a pedepsei pentru cei răi. Anunțul căderii Babilonului (simbol al corupției și păcatului) și avertismentul împotriva închinării la fiară și primirea semnului ei accentuează alegerea dintre bine și rău.
Chinul celor răi: Descrierea chinului celor care se închină fiarei subliniază consecințele alegerilor greșite și respingerea lui Dumnezeu.
Fericiți cei morți în Domnul: Aceasta este o promisiune de mângâiere și speranță pentru credincioși, subliniind valoarea și importanța fidelității față de Dumnezeu.
Seceratul pământului: Imaginile seceratului și culesului strugurilor simbolizează judecata finală a lui Dumnezeu asupra lumii, unde cei drepți sunt separați de cei răi.
În concluzie, aceste pasaje din Apocalipsa sunt pline de simbolism și descriu lupta dintre bine și rău, judecata divină și speranța mântuirii pentru cei credincioși. Ele sunt interpretate în multe moduri în cadrul tradițiilor creștine și sunt văzute ca un mesaj de speranță și îndemn la fidelitate în fața încercărilor.
Apocalipsa – Capitolul 14
- Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor.
- Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe şi ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce cântă cu alăutele lor.
- Şi cântau o cântare nouă, înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor; şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
- Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel ori unde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului.
- Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană.
- Şi am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, având să binevestească Evanghelia veşnică celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul şi seminţia şi limba şi poporul,
- Zicând cu glas puternic: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi Lui slavă, că a venit ceasul judecăţii Lui, şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.
- Şi un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării sale.
- Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,
- Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
- Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.
- Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
- Şi am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei,
- Şi am privit şi iată un nor alb şi Cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului Omului, având pe cap cunună de aur şi în mână seceră ascuţită.
- Şi iată un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas mare Celui ce şedea pe nor: Trimite secera şi seceră, că a venit ceasul de secerat, fiindcă s-a copt secerişul pământului.
- Şi Cel ce şedea pe nor a aruncat pe pământ secera lui şi pământul a fost secerat.
- Şi un alt înger a ieşit din templul cel ceresc, având şi el un cuţitaş ascuţit.
- Şi încă un înger a ieşit din altar, având putere asupra focului, şi a strigat cu glas mare celui care avea cuţitaşul ascuţit, zicând: Trimite cuţitaşul tău cel ascuţit şi culege ciorchinii viei pământului, căci s-au copt.
- Şi îngerul a aruncat, pe pământ, cuţitaşul lui şi a cules via pământului şi strugurii i-a aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
- Şi teascul a fost călcat afară din cetate şi a ieşit sânge din teasc, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
Citește și: Apocalipsa – Capitolul 13
