Aceste versete din Apocalipsa descriu o viziune a lui Ioan cu un înger puternic și o carte mică.
Ioan vede un înger puternic coborând din cer, învăluit într-un nor, cu fața strălucitoare ca soarele și picioarele ca stâlpi de foc. Acest înger ține o carte mică deschisă și stă cu un picior pe mare și celălalt pe pământ.
Îngerul strigă cu un glas puternic, iar la strigătul său, cele șapte tunete își fac auzite glasurile. Ioan este pe punctul de a scrie ceea ce au spus tunetele, dar o voce din cer îi poruncește să pecetluiască acele cuvinte și să nu le scrie.
Îngerul face un jurământ solemn pe numele lui Dumnezeu, Creatorul cerului, pământului și mării, declarând că “timp nu va mai fi”. Acest lucru indică apropierea sfârșitului timpurilor și împlinirea tainei lui Dumnezeu, așa cum a fost profețită de proroci.
Ioan este instruit să ia cartea mică din mâna îngerului. Când o mănâncă, cartea este dulce în gura sa, dar amară în pântecele său. Acest simbolism sugerează că mesajul profeției este plăcut la început, dar poate deveni dificil sau dureros de înțeles și de acceptat.
Îngerul îi spune lui Ioan că trebuie să prorocească din nou la popoare, neamuri, limbi și mulți împărați. Aceasta indică faptul că Ioan are încă o misiune profetică de îndeplinit, de a transmite mesajul lui Dumnezeu unui public larg și divers.
Această secțiune din Apocalipsa este plină de simbolism și misticism, subliniind natura profundă și adesea misterioasă a profeției și a revelației divine.
Apocalipsa – Capitolul 10
- Şi am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc,
- Şi în mână avea o carte mică, deschisă. Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ,
- Şi a strigat cu glas puternic, precum răcneşte leul. Iar când a strigat, cele şapte tunete au slobozit glasurile lor.
- Şi când au vorbit cele şapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: Pecetluieşte cele ce au spus cele şapte tunete şi nu le scrie.
- Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă către cer,
- Şi s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul şi cele ce sunt în cer şi pământul şi cele ce sunt pe pământ şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi,
- Ci, în zilele când va grăi al şaptelea înger – când va fi să trâmbiţeze – atunci va fi săvârşită taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor.
- Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăşi a vorbit cu mine, zicând: Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna îngerului, care stă pe mare şi pe pământ.
- Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
- Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât.
- Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.
Citește și: Apocalipsa – Capitolul 9
