Adormirea Maicii Domnului, cunoscută și ca “Adormirea Preasfintei Stăpânei Noastre, Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria”, este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății ortodoxe. Aceasta comemorează moartea, învierea și încoronarea Maicii Domnului în Rai. Prin această sărbătoare, se subliniază rolul esențial al Fecioarei Maria în planul mântuirii umanității.
Originea și istoricul adormirii Maicii Domnului
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului are origini străvechi. Chiar dacă evenimentul în sine nu este relatat direct în Noul Testament, tradiția și scrierile apocrife îl descriu detaliat. Se crede că Maica Domnului a trăit după Răstignirea și Învierea lui Iisus în grija Sfântului Apostol Ioan, la Efes, unde a și adormit.
Potrivit tradiției, la moartea Fecioarei Maria, toți apostolii, cu excepția lui Toma, au fost prezenți. Când Apostolul Toma a sosit și a dorit să vadă trupul neînsuflețit al Maicii Domnului, mormântul a fost deschis, dar în el nu s-a mai găsit decât giulgiul ei, trupul fiind luat la cer.
Semnificația teologică și spirituală
Adormirea Maicii Domnului nu semnifică doar moartea trupească a Fecioarei Maria, ci și înălțarea ei, trup și suflet, la cer. Aceasta subliniază credința ortodoxă că Fecioara Maria, prin puritatea și sfințenia ei, a fost dăruită cu o încununare specială, fiind ridicată în ceruri înaintea Învierii Generale.
Din perspectivă spirituală, Adormirea Maicii Domnului reprezintă speranța fiecărui creștin în învierea trupească și viața veșnică. Așa cum Maica Domnului a fost înălțată, toți credincioșii au speranța înălțării lor la cer la sfârșitul timpurilor.
În multe țări ortodoxe, Adormirea Maicii Domnului este marcată prin procesiuni și slujbe speciale. Credincioșii participă la liturghii, postesc și aduc ofrande în memoria Fecioarei Maria. De asemenea, este obișnuit ca în această zi să se binecuvânteze plante medicinale și flori.
Citește și: Prohodul Maicii Domnului
